„Grădinile luminii” este un roman scris de autorul franco-libanez Amin Maalouf. Publicată în 1991, cartea explorează viața și aventurile lui Mani, profet și fondator al unei religii gnostice numite maniheism. Romanul urmărește povestea lui Mani din copilărie până la maturitate și oferă o viziune interesantă asupra contextului istoric și religios complex în care acesta a trăit și și-a fondat religia.
De fapt, „Grădinile Luminii” nu este doar o carte despre Mani, profetul religios din secolul al III-lea, ci este una despre toleranță sau, mai bine zis, despre absența ei. Mani visează la o religie care să le unească pe cele existente, o credință a păcii, a iubirii, a căutării cunoașterii, însă ceea ce întâlnește este tocmai intoleranța, setea de putere și de avere. Părinți îi sunt nobilul Pattig și frumoasa Marian, pe care acesta o părăsește pentru a se alătura unui cult, atras fiind de promisiunile liderului acestuia, Sittai. Astfel, Mani este răpit din brațele mamei și își trăiește copilăria și adolescența în cadrul acestui cult, în Grădina de Palmieri a Veșmintelor Albe.
Adevăratul Mani s-a născut în Persia Sasanidă, un imperiu care a dăinuit între anii 224 și 651 d.Hr. În acea perioadă, Persia era un centru important al lumii antice, cu o cultură și o civilizație extrem de bogate. Imperiul Persan Sasanid se afla în plină expansiune și era condus de o dinastie de monarhi care susțineau și promovau religiile și tradițiile persane, dar erau deschiși și către influențe externe. De asemenea, Persia se angajase într-o luptă pentru supremație cu Imperiul Roman, iar conflictele dintre cele două imperii marchează istoria vremii. Din punct de vedere spiritual, Persia era o țară în care coexistau mai multe religii, însă în timpul vieții lui Mani, religia predominantă era zoroastrismul, deși existau și alte culte, precum gnosticismul.
Continuare EgoPHobia
Ana-Maria Negrilă 