Întoarcerea pe Galene nu va fi așa cum și-o imagina Adrew, iar sistemul fragil de alianțe va fi pus din nou la încercare, mai ales că alte forțe se vor folosi de prezența agenților în sistemul Etain pentru a-și îndeplini propriile planuri.
Vizita agenților pe planetă va scoate la lumină vechi forțe ce se înfruntă încă, avându-și originea în confruntările care au stricat echilibrul de putere stabilit înainte de plecarea lor în prima misiune pe Ascensiunea II. Greșelile făcute în timpul misiunii pe Cardeea îi vor ajunge din urmă, forțându-i să ducă o luptă inegală atât pe planetă, cât și în spațiu. De data aceasta, cei implicați în evenimentele de pe Galene vor fi Adrew, Sten și Ralle, dar numai unii dintre ei vor supraviețui evenimentelor în care vor fi amestecați fără vina lor.
Ce s-a întâmplat cu Republica? De ce lipsește stația Liftport? Maestrul Lumni îi mai așteaptă încă? Acestea sunt numai câteva întrebări la care agenții vor găsi răspuns la întoarcerea pe Galene.
”Naveta se înclină survolând construcția, apoi micșoră viteza și se așeză lin pe terasa superioară. Sten respiră adânc. Nu mai era posibilitate de întoarcere, nici dacă ar fi vrut. Își stăpâni nerăbdarea și părăsi cabina fără să se grăbească. Se aștepta să întâmpine rezistență, dar nu știa de ce natură va fi, deci trebuia să fie vigilent. Nu luase haine foarte groase ca să nu atragă atenția asupra lui, dar își roti sensomemoria înconjurându-se de o sferă anh-um.
Părăsi naveta, ieșind în mijlocul frigului. Deși era adaptat la temperaturi joase, vântul înghețat îl lovi nemilos. Se afla pe o terasă mare, dreptunghiulară, mărginită de coloane negre și joase, ce susțineau o balustradă ca de gheață. În mijlocul ei se află o construcție scundă, părând să ascundă o intrare. Lângă ea, se afla un grup de agenți în haine albe, groase, cu glugile ridicate. Aparatele care îl însoțiseră în timpul zborului zumzăiau la o oarecare distanță. Fuseseră anunțați de venirea lui și se pregătiseră să-l întâmpine. Pe față îi apăru un zâmbet strâmb. Nu credea să-i fi descoperit atât de repede dispariția, dar probabil că agentul de la transportoare se dezmeticise mai repede decât crezuse. Respiră aerul înghețat și, pentru prima dată de când venise, se simți acasă. Cuprinse toată terasa cu o privire cercetătoare, apoi se conectă la interfața navetei. Avea nevoie de ajutor, iar aceasta era singura care îl putea sprijini. Apoi se îndreptă spre grupul de întâmpinare.
Numără zece agenți însoțiți de un prim-agent. Acesta stătea ceva mai în față și părea înarmat cu un dispozitiv cu țeavă lungă, aducând cu armele cu puls din vremea lui. Ceilalți nu aveau decât acele bastoane din lemn galenic, așa cum văzuse și în palat, potențial periculoase și ele dacă nu era atent.
Își mișcă din nou planul sensomemoriei, extinzându-l și încercând să îi cuprindă pe toți. Nu reuși, pentru că nu avea destulă putere, în schimb sfera anh-um se subție și se simți cuprins de vânt și frig. Trebuia să procedeze altfel. Se concentră asupra prim-agentului. Avea o sensomemorie mai luminoasă decât a celorlalți, dar nu cu mult. Deasupra lui se întrevedea palid firul rețelei galenice. Păși spre el fără să se grăbească. Nu știa câți agenți mai erau în mausoleu, dar bănuia că nu prea mulți, pentru că nu era un obiectiv prea important și în plus, unul greu de cucerit prin poziție. Nu se gândise nimeni că trebuiau să facă față unui atac.
Se opri în fața prim-agentului. Acesta își îndepărtă apărătoarea de pe față și i se adresă rece, dar încă politicos.
– Prim-agent Sten Darr nu aveți permisiunea să vizitați acest lăcaș! Avem ordin să vă reținem până va veni cineva din capitală.
Sten ridică din umeri. Nu părea neliniștit.
– Știu, spuse, rotindu-și din nou sensomemoria, dar nu am nevoie de permisiune!
Prima lovitură îl aruncă pe prim-agent în mijlocul oamenilor săi. A doua reuși să îl dezarmeze pe unul dintre paznici. Avea nevoie de o armă, pentru că știa că-i puteau secătui puterile. Trebuia să se poată apăra. A treia mișcare îl aduse la ceva distanță de grup. Mecanismele zburătoare se regrupară, iar Sten simți urme de comunicare anh între ele, semn că în interior exista și un creier organic. Asta putea să îl ajute. Comandă navetei să tragă spre grupul de pe terasă și se răsuci din nou ca să iasă din raza de acțiune a armelor. Nu putea să se folosească de toată puterea navetei, pentru că nu voia să spulbere toată terasa și intrarea împreună cu ea. Totuși, avea să fie un ajutor cu dronele. Era sigur că le putea manipula, dar nu voia să piardă timp prețios ca să încerce.
Energia armelor lovi un grup de drone și le spulberă. Suflul fierbinte al exploziei îl atinse și pe Sten, care culese energia și o transformă într-o panglică um, îndreptând-o spre agenți. Îi lovi pe cei care se îndreptau spre el, împingându-i spre coloanele balustradei. Șeful lor reuși să scape, pentru că făcu un salt impresionant și ateriză în fața lui.
– Nu e rău deloc, spuse Sten sincer, nu am mai văzut așa ceva.
Celălalt îi aruncă o privire ascuțită. Gluga îi alunecase de pe cap, iar părul negru i se agita în vânt.
– Și nici n-o să mai vezi, trădătorule!
– Trădător? Pe cine am trădat? pufni Sten. Nici măcar nu știți ce caut aici.
Sigur că nu conta, orice ar fi zis.
– Îmi pare rău! spuse sincer și îl lovi pe prim-agent cu o explozie de um.”
(Agenții haosului, Stelarium 3, Crux Publishing, 2019.)
volumul se poate achiziționa de aici
Ana-Maria Negrilă 