De profundis clamavi ad te, Domine

Una dintre cele mai emoționante, dar și incomode mărturisiri scrise vreodată de un autor este cea lăsată de Oscar Wilde lui Robert Ross, prietenul și executorul său testamentar. Ross revizuiește, inclusiv în sensul de a elimina unele pasaje din scrisoarea lui Wilde, și publică în 1905, la cinci ani după moartea autorului, textul „De profundis”, al cărui titlu este inspirat de psalmul 129, „De profundis clamavi ad te, Domine” [1] . Aceste pagini fuseseră scrise în perioada în care Oscar Wilde ispășea o pedeapsă de doi ani la închisoarea Reading și beneficia, după mai multe intervenții, de un tratament mai blând, inclusiv de permisiunea de a-și așterne gândurile pe hârtie ca formă de terapie. Dincolo de adevărul, așa cum îl vede el, al legăturii cu lordul Alfred Douglas, pe care îl învinuiește pentru situația în care se afla, din text emană sinceritatea brutală a celui care a băut până la fund cupa amărăciunii și nu mai așteaptă nimic de la viață.

Pe lângă operația asemănătoare unei vivisecții, pe care Oscar Wilde o face asupra propriei persoane, a gesturilor, a cuvintelor și a hotărârilor luate în relația cu lordul Douglas (Bosie), există pasaje minunate despre frumusețe, artă și viață. Ca orice adevăr, și cel al relației lui cu Bosie se află în zona mediana dintre dorința primului de a-i face pe plac prietenul său, crezând că adulația publicului va ține loc de armură în fața loviturilor legii, și siguranța de clasă a lordului Douglas, care, de asemenea, credea în invincibilitatea tinereții, frumuseții și statutului social. Se înșelau amândoi însă, subestimând tenacitatea și forța financiară a adversarul, marchizul de Queensberry (tatăl lui Bosie), care are câștig de cauză în procesului din 1895, deschis inițial de Wilde la instigarea lui Bosie, dar care, în cele din urmă, conduce la condamnarea autorului la doi ani de muncă silnică, ispășiți întâi la închisoarea Wandsworth, apoi, după agravarea stării lui de sănătate, la închisoarea Reading[2].

Continuare revista EgoPhobia

Unde găsiți „cele patru oglinzi ale adevărului”:

🍂Libris: https://bit.ly/3oWhO0x
📖Cărturești: https://bit.ly/3l9ZiR4
📜Librarie.net:https://bit.ly/3p3bQLv
🍁Diverta: https://bit.ly/2ZlkBrg
📜Humanitas: https://bit.ly/3G8jbjF



Alte cărți:

Elefant: Împăratul ghețurilor

Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri

Germania: librăria Ersedi

Elefant: Stăpânul umbrelor

Cărturești: Stăpânul umbrelor

Crux Publishing: Stăpânul umbrelor

Librarie.net: Stăpânul umbrelor

Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor

Elefant: Regatul sufletelor pierdute

Elefant: Ascensiunea stelară

Elefant: Agenții haosului

Crux: cruxed.ro

Librărie.net

Cartepedia

Emag

Uzina de carte 

Books-express

Ebooks – Google Play

2 comentarii

    1. Pe lângă prejudecăți, au fost din păcate și alte lucruri strict legate de relația dintre cei doi. Sigur că, în prezent, nimic din drama lui Oscar Wilde nu ar fi avut loc. Recomand atât scrisoare lui, cât și cartea lordului Douglas – ambele sunt foarte interesante și, aș spune, edificatoare pentru ce s-a întâmplat de fapt.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s