A cincea propunere pentru #12romaneistorice este cartea lui Marguerite Yourcenar, „Memoriile lui Hadrian”.
„Memoriile lui Hadrian” este o carte scrisă într-o viață. Început în 1924 și redactat pe parcursul a cinci ani, manuscrisul acestei prime încercări se pierde însă, așa cum pierdute au fost însăși memoriile împăratului. La mulți ani după această încercare, Marguerite Yourcenar reia lucrul la roman, care va dura cu întreruperi până la începutul anilor ՝50, pentru că autoarea nu se limitează doar la trecerea în zona ficțiunii a informațiilor care au supraviețuit până la noi, ci merge și mai departe și încearcă să ni-l redea pe Hadrian omul, împăratul, filosoful, iar o astfel de muncă nu poate decât să îi ia o viață întreagă.
Autoarea învață despre lumea lui Hadrian în același fel în care și împăratul a învățat despre ea și anume trăind-o. Reîncepe lucru în 1934, după o altă perioadă de documentare și, la un moment dat, vede romanul ca pe un dialog, asemănător, probabil, celui platonician, din „Banchetul”. Această soluție nu o mulțumește, tocmai pentru că abordarea prea directă nu dă o imagine clară asupra unei luni atât de diverse, de complexe, cum era cea romană. De aceea, din manuscrisul acesta nu rămâne decât o frază: „Încep să-mi întrezăresc conturul morții.”
În cele din urmă, romanul se naște și este publicat în 1951. Dacă doriți să aflați mai multe despre el, puteți citi și continuarea articolului în revista EgoPhobia: aici
„Atare păreri despre dragoste m-ar fi putut duce către o existenţă de seducător. De n-am trăit-o, înseamnă neîndoielnic că am făcut altceva, dacă nu ceva mai bun. În lipsa geniului, astfel de existenţă necesită precauţii şi chiar stratageme pentru care mă simţeam puţin dotat. Cursele întinse, mereu aceleaşi, rutina mărginită la veşnice apropieri şi limitată prin chiar actul posesiunii au sfârşit prin a mă dezgusta. Tehnica seducătorului irezistibil presupune, spre a trece de la o fiinţă la alta, o anumită uşurinţă, o indiferenţă faţă de oameni ce nu-mi stă în fire: oricum, am fost părăsit mai mult decât am părăsit; n-am înţeles niciodată cum te poţi sătura de cineva. Dorinţa de a socoti cu precizie bogăţiile aduse de fiecare nouă dragoste, de a o privi schimbându-se, de a o privi îmbătrânind, poate, nu se prea potriveşte cu numărul mare al cuceririlor. Pe vremuri credeam că puţina mea vocaţie pentru frumuseţe mi-ar ţine loc de virtute, m-ar imuniza în faţa ispitelor prea grosiere. Mă înşelam însă. Iubitorul de frumuseţe sfârşeşte prin a o găsi peste tot, ca pe filonul de aur în straturile cele mai sterile, prin a simţi, mânuind aceste capodopere fragmentare, întinate sau sparte, plăcerea amatorului maniac colecţionând olărie obişnuită de lut nears. Pentru omul de gust, un serios obstacol este poziţia de frunte în treburile publice, cu toate riscurile linguşirii şi minciunii pe care puterea aproape absolută le implică. Ideea că un om, cât de neînsemnat, se preface faţă de mine mă face în stare să-l plâng, să-l dispreţuiesc sau să-l urăsc. Am suferit de astfel de neajunsuri ale sorţii ca un sărac de ale sărăciei sale. Un pas mai mult şi aş fi fost gata să accept minciuna constând în a pretinde că farmeci, când de fapt se ştie că inspiri teamă. Dezgustul sau poate prostia au neşansa de a începe cu acel pas.” (Memoriile lui Handrian, ed. Humanitas)
Unde găsiți „cele patru oglinzi ale adevărului”:
Libris: https://bit.ly/3oWhO0x
Cărturești: https://bit.ly/3l9ZiR4
Librarie.net:https://bit.ly/3p3bQLv
Diverta: https://bit.ly/2ZlkBrgHumanitas: https://bit.ly/3G8jbjF
Alte cărți:
Elefant: Împăratul ghețurilor
Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri
Germania: librăria Ersedi
Elefant: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stăpânul umbrelor
Crux Publishing: Stăpânul umbrelor
Librarie.net: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Crux: cruxed.ro
Ebooks – Google Play
Ana-Maria Negrilă 