”Despre cel mai recent roman al Anei-Maria Negrilă, „Cele patru oglinzi ale adevărului”, am scris recent că este „o perlă, o frescă extrem de riguroasă și precisă a existenței în epoca medievală”. Vă invit să aflaţi mai multe despre acest roman şi despre cum îşi organizează scrisul Ana-Maria Negrilă.
Având în vedere cât de minuțios este realizată fresca vieții medievale în roman, cât timp v-a luat documentarea? Dar scrierea acestuia?
La mine documentarea durează foarte mult, pentru că ea începe înainte cu mult de a scrie romanul, uneori chiar cu mult înainte de a găsi ideea în jurul căreia îl voi construi. Prin urmare, aș putea spune că, în cazul meu, documentarea este fluidă, în sensul că permanent citesc și mă documentez pentru un subiect sau altul. Evul Mediu și Renașterea sunt o pasiune mai veche, uneori neglijată, dar niciodată abandonată. Când am început să scriu „Cele patru oglinzi ale adevărului”, aveam deja contextul, îmi mai lipseau doar detaliile. A trebuit, deci, să „sap” după ele, așa cum o fac și arheologii, cu grijă, încercând să-i înțeleg pe oamenii care trăiau în acele vremuri. În final, dezgroparea aceasta a detaliilor a durat peste trei ani, la fel și scrierea romanului, care s-a suprapus cu un alt proiect la care lucram.
Care a fost scânteia care a declanșat ideea romanului? Dar ideea titlului – de ce metafora oglinzilor?
La mine, nu a fost vorba despre o scânteie, ci, mai degrabă, despre o maturizare a ideii. Tot timpul am în cap mai multe romane posibile și, la un moment dat, unul dintre acestea iese brusc din perioada copilăriei și este gata să fie scris. Așa s-a întâmplat și cu „Cele patru oglinzi ale adevărului”. De mai mult de zece ani, aveam în minte sâmburele unui roman, care să fie centrat pe ideea nemuririi, trebuia doar să găsesc momentul potrivit ca să îl las să se dezvolte. De ce oglinzi? Oglinzile sunt locuri de trecere către altă lume, un fel de realitate paralelă – am zice noi acum –, însă, în credința populară, ele sunt porți către Lumea de dincolo, prin care se pot strecura în Lumea noastră forțe ale răului. De aceea, înainte vreme, oglinzile se acopereau dacă cineva murea, pentru a nu agrava dezechilibrul apărut odată cu decesul unei persoane. Și oglinzile mele sunt tot niște puncte de trecere, pe care Ștefan, personajul principal, le traversează și care îl fac să ia contact cu păcatele lumii. De la o copilărie de aur, aproape de poveste, marcată de talent și naivitate, Ștefan trece prin cele patru oglinzi și învață ce este durerea, trădarea, ura, chiar și crima. În egală măsură, trece printr-un proces inversat de transmutație alchimică, asemenea celei la care asistă în copilărie, doar că, în loc ca sufletul lui să devină de aur, pe măsură ce se maturizează, acesta devine cenușiu și se transformă treptat în plumb.” Continuare citestema.ro
Unde găsiți „cele patru oglinzi ale adevărului”:
Libris: https://bit.ly/3oWhO0x
Cărturești: https://bit.ly/3l9ZiR4
Librarie.net:https://bit.ly/3p3bQLv
Diverta: https://bit.ly/2ZlkBrgHumanitas: https://bit.ly/3G8jbjF
Alte cărți:
Elefant: Împăratul ghețurilor
Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri
Germania: librăria Ersedi
Elefant: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stăpânul umbrelor
Crux Publishing: Stăpânul umbrelor
Librarie.net: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Crux: cruxed.ro
Ana-Maria Negrilă 