Cele patru oglinzi ale adevărului – Ana-Maria Negrilă

„Momente, momente, momente…

Ce e viața altceva decât un șirag de momente, dintre care unele se desprind cu mai mare relevanță, marcând puncte de cotitură în existența fiecăruia? Acestea sunt punctele premergătoare unei noi etape, iar privind înapoi ne vom vedea reflexiile ca într-o oglindă îndepărtată, fiindcă nu mai suntem oamenii de atunci, ci mai degrabă am crescut din ei, așa cum crește arborele dintr-o mică sămânță.

Cele patru oglinzi ale adevărului este cea mai nouă carte apărută sub semnătura doamnei Ana-Maria Negrilă, la editura Hyperliteratura. Despre autoare și cărțile sale eu v-am mai povestit, fiind încântată de felul în care scrie fantasy și SF, deci mare mi-a fost bucuria când am auzit că pregătește un roman din alt gen aflat în topul preferințelor mele, anume ficțiunea istorică. Ce a urmat după deschiderea cărții, voi încerca să redau mai departe.

Romanul acoperă o bună parte din povestea de viață a lui Ștefan, un orfan născut în Moldova începutului de secol XV, de la prima oglindă a adevărului, cea din copilăria petrecută alături de vânătorul Toader,  care îl crește pe băiat, cu accent pe momentul când se milostivește de un tânăr ajuns sclav. Tatăl lui adoptiv îl cumpără pe cel care urma să fie numit Oană, un străin de acele locuri și îl tratează cu dreptate. Soarta însă îl lasă pe băiat singur pe lume, din nou, de aceea își va găsi un rost la mănăstirea Negrea, cel puțin pentru moment. Trebuie spus că băiatul avea un dar special: pricepea limba necuvântătoarelor și putea comunica cu ele, un atribut păstrat de el secret, în acea epocă dominată de mari eresuri.

Băiatul mai dovedește un talent – capacitatea de a reda prin desen cele văzute de el în natură. La mănăstire el descoperă că arta poate însemna mult mai mult, atunci când zugravii sosesc pentru a picta pereții bisericii. Sfinții întruchipați de mâna pictorilor par să-i ofere o revelație, ca niște făpturi vii, tridimensionale și nu doar ca figuri statice pe un perete. Din acel moment, învățăturile lui chir Antim, călugărul care se ocupa în special de băiat, instruindu-l în altă artă, cea a ierburilor de leac, încep să i se pară mai puțin atrăgătoare decât chemarea intensă a pensulei și vopselurilor.”

Continuare: adropofinspiration

Unde găsiți cartea:

Librăria Cărturești

Libris.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s