Penultima carte cumpărată a fost tragică de-a dreptul, știți voi, un roman din acela cu paragrafe de două rânduri, limbaj simplu și intrigă și mai și, iar ca bomboana de pe colivă un fel de remake la Povestea de Crăciun a lui Dickens, care acum cred că se răsucește în mormânt.
Dar, din fericire, nu o să vă spun altceva despre această carte pe care o voi lăsa să se strecoare din negura din care a ieșit, ci despre o altă descoperire, romanul din imagine. „Orice lucru își are vremea lui” (Karl Ove Knausgård) este un roman minunat, bine scris, interesant, viu. Este un roman al oamenilor, al istoriei lor, deși pretextul este cercetarea pe care o face Antinous Bellori, un om de știință al sec. al XVI, asupra îngerilor și naturii lor. Care este originea lor? Cine i-a creat? Dacă se află în ierarhia lumii între oameni și Dumnezeu, sunt ei neclintiți și incapabili de schimbare în nemurirea lor? Karl Ove Knausgård pornește de la heruvimii care păzesc Pomul Cunoașterii, continuă cu Cain și Abel și dezvoltă fiecare moment important al întâlnirii oamenilor cu îngerii în niște microromane ținute laolaltă de liantul cercetării întreprinse de Antinous Bellori. Vedem dragostea frățească, durerea unui copil care se află în umbra fratelui său, mai deștept și mai frumos, răutatea și dorința sadică a păstorului, ni se disecă în fața ochilor mecanismul complicat prin care dragostea devine ură, iar durerea se ostoiește numai prin moarte. O lucrare cu adevărat monumentală!
Cred, prin urmare, că Sfântul Ieronim a avut dreptate în raționamentul lui și că îngerii nu sunt numiți în Cartea facerii pentru că deja existau la acea vreme. Dacă au existat dintotdeauna, așa cum susține, printre alții, și Antinous Bellori, e în mod evident imposibil de demonstrat. Un lucru e sigur: tot ceea ce e legat de îngeri e învăluit într‑un văl de obscuritate; nu știm când au apărut, nu știm de unde vin, nu știm ce calități au, ce gândesc sau ce văd când ne văd pe noi. Totodată, de‑a lungul întregii Biblii, ei sunt înzestrați cu un fel de familiaritate, ca și cum prezența lor ar fi un fapt ineluctabil, care nu ar mai avea nevoie de explicații. Această ambivalență este normală, din moment ce caracteristica cea mai de seamă a îngerilor este tocmai faptul că țin de două lumi și c‑o aduc mereu pe una din ele în cealaltă. Nicăieri altundeva nu e mai clar acest lucru ca în pilda declinului Sodomei și Gomorei. Au ceva străin în ei – imediat ce Lot îi zărește la porțile orașului, în amurg, fuge să‑i întâmpine și se apleacă în praful de dinaintea picioarelor lor –, dar și ceva familiar, pentru că imediat după aceea îi invită la el acasă, le coace pâine și pregătește o masă copioasă, pe care aceștia o mănâncă. Se pare că această familiaritate face povestitorul să nu considere necesară descrierea situației mai în detaliu. Iată cum stau doi îngeri la masă într‑o bucătărie din Sodoma, și mănâncă, trimiși fiind de Dumnezeu pentru a hotărî soarta orașului, poate chiar pentru a‑l nimici, și nu aflăm nimic despre cum e atmosfera din casă, despre cum arată sau ce își spun unul altuia. Doar această constatare lacunară… Le‑a pregătit o cină, a pus să coacă azime și au mâncat.
Și am uitat să menționez, dar merită, traducerea realizată de Roxana-Ema Dreve și Ivona Berceanu este absolut superbă!
Unde găsiți cărțile mele:
Elefant: Împăratul ghețurilor
Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri
Germania: librăria Ersedi
Elefant: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stăpânul umbrelor
Crux Publishing: Stăpânul umbrelor
Librarie.net: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Crux: cruxed.ro
Ebooks – Google Play
Ana-Maria Negrilă 
1 comentariu