Ascensiunea Stelară

Încă amețit, Adrew ieși cu greu la suprafață. Apa era densă, întunecată, iar el se chinui să își pornească levitatoarele și să traverseze lichidul plumburiu. Era o întindere enormă acoperită de o mare puțin adâncă, pe care o văzuse apropiindu-se înainte ca naveta să se scufunde. Începu să plutească ușor deasupra noroiului subțire. Îl durea pieptul, așa că respira cât mai ușor. Nu avea timp să afle starea corpului, pentru că trebuia să se îndepărteze cât mai repede de locul impactului. Trebuia să găsească un loc în care să se oprească, să se odihnească și să gândească la ce avea de făcut în continuare. Fusese o nebunie să părăsească Ascensiunea, știa asta, dar nu avusese de ales. Ordinele lui Lumni nu îi dăduseră de ales. Se gândi la Ralle. Spera ca Lumni avusese dreptate în privința lui și că avea să se descurce. Oftă și durerea deveni mai puternică.

Nimic cât vedea cu ochii – doar maroniul și imaginea neclintită a cerului. În vizor, legătura cu Yoshida era încă activă. Planeta avea atmosferă respirabilă, dar nivelul mare de metan din acea zonă depășea cantitatea suportată de pseudocorpul lui. Își continuă drumul urmând harta din sensomemorie, știind că undeva, nu foarte departe, exista o construcție destul de mare. Avea rezerve suficiente de energie, dar, dacă se prăbușea în noroi, avea să fie absorbit, așa cum se întâmplase mai devreme cu naveta.

De ce-ai fugit? Vocea lui Yoshida îl făcu să tresară.

Tăcu o clipă, înălțându-se și mai mult deasupra lagunei. Văzu urme ale unor utilaje ce rugineau cufundate în mâl, trunchiuri pietrificate, dar nici urmă de structurile de mai devreme. La orizont, aerul tremura. Se răsuci și se ridică și mai sus.

N-am fugit! spuse. Trebuia să vin să văd ce-i aici!

Cine te-a trezit? Spune-mi! Vrei să le faci necazuri celorlalți?

Adrew zâmbi. Jonson era conectat și el.

De ce crezi că-mi pasă atât de ei? spuse și întrerupse brusc transmisia. Nu-și făcea probleme, Sten putea să se descurce și fără ajutorul lui.

Afară, temperatura era plăcută și ar fi putut să își ridice vizorul dacă nu ar fi fost concentrația de gaz. Se răsuci din nou, traversând norii joși și subțiri. La orizont, câteva puncte mișcătoare. Se concentră asupra lor. Două vehicule se apropiau de el, levitând pe suprafața lagunei. Un al treilea vehicul se distanța în sens opus. O urmărire. Adrew plonjă prin nori și se apropie curios, protejat de scutul ce îl făcea invizibil. Vehiculul urmărit lăsa o dâră clară pe noroi. Părea tehnologie pământeană și acesta era un lucru bun, pentru că însemna că nu se înșelase și că ajunsese unde trebuia. Coborî și mai mult. În vizor, începură să îi apară mesaje de avertizare. Yoshida își pierduse răbdarea și încerca să forțeze legătura cu el. Adrew îl ignoră din nou și-și continuă drumul.

Vehiculul era deschis, mai mult o platformă încărcată cu cutii, și nu părea potrivit pentru urmăriri. Îl ajunse destul de repede. Deși nici costumul lui nu era proiectat pentru viteză, se ținea destul de ușor după el. Ajunse deasupra lui. Îl conducea un tânăr de vârsta lui Karl, cu fața rotundă și păr șaten, răvășit de vânt. Era rănit, o pată mare roșie în dreapta gâtului, și se ținea cu greu pe picioare. Din când în când, privea în spate. Unde voia să ajungă? Nu era nimic la orizont. Doar laguna și undeva, structurile enorme și cilindrice.

Adrew își reduse viteza și coborî pe platformă chiar în spatele lui. Vehiculul tresări, iar tânărul privi din nou în urmă. Nu era însă nimic. Adrew rămase sprijinit de-o ladă folosindu-și um-ul ca să blocheze durerea pseudocorpului.

Să vedem unde mă duci! Se apropie de tânăr și încercă să îl sondeze. De când reușise împreună cu Sten să construiască un flux anh local, abilitățile lui crescuseră fără să ajungă însă la nivelul celor de pe Galene. Cel mai mult îl deranja lipsa informațiilor din sensomemoria colectivă a agenților la care avea acces înainte.

Ce-i cu tine?

Tânărul se temea, îi simțea gândurile rotindu-se în jurul aceleiași probleme. O să scap? O să ajungă la mine? Ceruse ajutor, dar nu știa dacă fusese auzit. Fusese o greșeală să plece în felul acela.

Cine ești?

Locuia mult în nord, într-unul dintre puținele orașe rămase.

Ce s-a întâmplat?

Tânărul tresări și privi direct spre el. Îl simțise? Adrew nu se mișcă, dar se mai retrase puțin din mintea lui. Celălalt mări viteza, iar platforma se zgudui și mai mult, gata-gata să se năruie. Adrew se apucă mai bine de colțul lăzii. Îl lăsă pe tânăr în pace, pentru că sensomemoria îi indică o încercare de infiltrare.

Sten?

Ce faci? Vocea nu părea îngrijorată, ci doar iritată.

Nu-i momentul acum! îi spuse încercând să nu îi transmită că era rănit.

Sten simți ceva, pentru că încercă să îl împiedice să se retragă.

Urmăritorii se apropiară. Adrew le văzu costumele și căștile închise la culoare, oglindind suprafața mlaștinii. Erau trei bărbați, iar când se întinse spre ei, le simți gândurile întunecate. Își calculă șansele. Dacă îl părăsea pe tânăr și pleca singur, avea să supraviețuiască? Dar așa? Totuși, deși se temea, tânărul nu era în pericol, iar cei trei voiau doar să îl prindă. Urmau să îl ducă într-o așezare în apropiere și asta era și salvarea lui. Îi trebuia un mijloc de transport, propulsoarele nu aveau să îl ducă prea departe, iar anh-ul i se epuiza ținându-i durerea departe. Putea risca, dar era mai bine să profite de situație.

Pentru o clipă, inima i se opri. Ameți și stomacul i se strânse. Se agăță de marginea lăzii, fixând ceafa tânărului. Dacă mi se întâmplă ceva, pot… Vehiculul se aplecă brusc pe o parte, azvârlind-i pe amândoi în bordaj. Costumul lui Adrew atenuă lovitura, dar tânărul rămase pe podea zdruncinat, cu ochii ficși, incapabil să se miște. Mergeau cu viteză mare și cârma se rotea liberă. Adrew se întinse și o prinse, stabilizând-o, dar respira din ce în ce mai greu, deși indicatorul îi arăta că mai avea destul aer. Se așeză și el pe podea, cu o mână încă blocată de cârmă, nevenindu-i să creadă că se simțea rău. Trecuse prin atâtea… Tânărul deschise ochii și gemu, privind spre el de parcă l-ar fi văzut.

Zgomote puternice și vehiculul tresări din nou. O bufnitură și unul dintre bărbații care îi urmăreau se cățără pe lăzi strigând ceva. Tânărul se ridică cu greu răspunzându-i. Adrew nu înțelese, deși cuvintele nu-i erau complet necunoscute. Dacă s-ar fi simțit mai bine, ar fi analizat conversația, dar nu mai avea putere să o facă. Un vârtej îi consuma sensomemoria, iar um-ul se retrăgea din corp de parcă i-ar fi simțit sfârșitul. Bărbatul în costum întunecat, lucios, își ridică viziera, se repezi spre tânăr și îl lovi, trimițându-l din nou la podea. Adrew închise ochii. Sensomemoria i se strânse și mai mult, până când ajunse un punct în întunericul trupului. Steaua lui apunea. Murea. Încercă să se miște, dar membrele nu îl mai ajutau. Atunci întredeschise ochii în mijlocul crepusculului ce îl înconjura, și încet, cu teamă, se întinse spre tânărul care zăcea leșinat alături. Sensomemoria era palidă, o licărire gata să se prăbușească în ea însăși. Energia băiatului, deși bolnavă, îl atrăgea, îl invita să își părăsească universul.

O gaură neagră îl consuma, așa că se avântă, prinse o panglică de energie și trecu dintr-o dată din mijlocul umbrelor într-o lume strălucitoare. Ochii i se deschiseră, iar pieptul i se înălță. Durerea dispăru. Fața bărbatului era aproape de el, iar mâinile acestuia îl scuturau. Era un chip între două vârste, aspru, dar nu amenințător. Undeva, era îngrijorat, deși nu voia să o arate. Clipi des. Era cald, era plăcut, se simțea ușor, ciudat de ușor. Pseudocorpul celălalt îl trăsese întotdeauna în jos, dar acum totul era nou și proaspăt. Respiră adânc încercând să se concentreze. Ceva îl deranja. În mijlocul luminii, se ascundea o umbră. Se încruntă, apoi strigătul îl făcu să se chircească. Celălalt eu se simțise invadat și începuse să riposteze. Lanțuri de energie îl loviră, dar acum nu îl mai avea pe Sten să îl ajute. Trebuia să se lupte singur. Trupul i se încordă, în timp ce vârtejul creștea în sufletul lui.

Așteaptă! șopti înainte să își piardă cunoștința.

(Ascensiunea stelară, seria Stelarium, Crux Publishing)

Unde găsiți cărțile mele:

Elefant: Împăratul ghețurilor

Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri

Germania: librăria Ersedi

Elefant: Stăpânul umbrelor

Cărturești: Stăpânul umbrelor

Crux Publishing: Stăpânul umbrelor

Librarie.net: Stăpânul umbrelor

Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor

Elefant: Regatul sufletelor pierdute

Elefant: Ascensiunea stelară

Elefant: Agenții haosului

Crux: cruxed.ro

Librărie.net

Cartepedia

Emag

Uzina de carte 

Books-express

Ebooks – Google Play

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s