Uneori trebuie să mergi doar un pas pentru a descoperii lucruri minunate, iar România are multe astfel de locuri în care legendele par să mai trăiască încă. Se povestește că acum mii de ani exista în munții Buzăului o cetate cu ziduri atât de înalte, încât mângâiau cerul. Cetatea era condusă de un rege înțelept, numit Luana, o ființă binecuvântată cu mari puteri și care putea să vindece folosind apă vie și moartă. Cetatea lui era bogată și luminată de o sferă nemaivăzută ce semăna cu un soare, însă tocmai acest belșug a atras pizma locuitorilor din cer, care au coborât în carele lor de foc și au ars orașul până în temelii. Astfel, acesta a dispărut, însă locul unde s-a aflat a luat numele regelui, fiind cunoscut drept Țara Luanei și amintind la tot pasul de minunile pe care le cetatea le strânsese între zidurile ei.
Din nou la drum
De curând, am făcut o scurtă escapadă în județul Buzău, intenționând să vizitez locuri cunoscute, dar să descopăr și altele noi. Am ales zona Haleș ca punct de pornire, considerând-o cam la jumătatea distanței între majoritatea obiectivelor turistice din zonă, dar și pentru că dealurile domoale, acoperite de păduri de foioase, pline de pitoresc, erau cel mai potrivit loc în care să mă odihnesc după o zi petrecută pe drum.
În ciuda unor amintiri destul de nebuloase de la alte vizite prin zonă, am descoperit cu surprindere, și cu plăcere, că lucrurile s-au mișcat și aici, că satele arătau cochete și pline de flori, că șoselele nu îmi puneau mașina la grea încercare. Până și soarele strălucea potolit, inundând împrejurimile cu o lumină aurie, ireală. Prima oprire a fost la cel mai apropiat obiectiv de Haleș – tabăra de sculptură de la Măgura. Am ajuns spre seară, când statuile tăcute și misterioase aruncau deja umbre lungi pe coastele dealului. Șoseaua ce trece prin mijlocul taberei, ajunge întâi la mănăstirea Ciolanu (secolul al XVI-lea), pe ale cărei pământuri a fost construită și tabăra, apoi se sucește și răsucește peste deal, prin pădurea Ciolanu, până la apa răului Buzău și la Fântâna lui Mihai Viteazu de la Ciuta, ridicată în 1975 pentru a sărbători trecerea a 375 de ani de când Mihai Viteazu a pășit prin acele locuri în drumul său spre Ardeal.
O Insulă a Paștelui în inima pădurii
Sculptate între 1970-1985, la inițiativa sculptorului Gheorghe Coman, lucrările de la Măgura m-au făcut întotdeauna să mă gândesc la un loc mitic, al uriașilor, al legendelor pierdute, o fereastră spre timpuri trecute. Poate nu atât de înalte precum statuile din Insula Paștelui și având spre deosebire de acestea un autor cunoscut, statuile de la Măgura au devenit treptat la fel de atemporale și misterioase ca și acestea. Ici, o figură de femeie – o uriașă din epoca pietrei – , colo, o formă ciudată compusă din structuri tubulare, ce par să se fi pietrificat cu anii. Mai sus, pe coasta dealului, am dat peste un ansamblu tăcut în care o figură umanoidă stă în fața unui zid împodobit de chipuri, iar undeva, la stânga, aproape de un pâlc de copaci, am descoperit un imens tron, sculptat, desigur, tot pentru vreun uriaș de rang înalt. Am văzut tot felul de trupuri și forme ciudate, unele amintind într-un mod întortocheat de istoria îndepărtată, altele de recuzita unui film SF, toate însă impresionându-mă prin puterea de a-mi stârni imaginația. Am plecat din tabără dorind să fi știut mai multe despre fiecare sculptură și despre autorul ei, dar, pe de altă parte, știind că asta nu ar fi făcut decât să spulbere într-u câtva misterul ce pare să plutească asupra lor.
(restul articolului în Știință și Tehnică, nr.102)
Unde găsiți cărțile mele:
Elefant: Împăratul ghețurilor
Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri
Germania: librăria Ersedi
Elefant: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stăpânul umbrelor
Crux Publishing: Stăpânul umbrelor
Librarie.net: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Crux: cruxed.ro
Ebooks – Google Play
