Crato se trezi cu puțin înainte de răsărit, simțind vibrația ce preceda apariția soarelui. În fiecare dimineață, lumina acestuia mângâia trunchiurile copacilor, iar energia se revărsa peste tot într-o explozie ce trezea la viață vegetația amorțită. Crato simțea modificările ca pe o gâdilătură ce-i făcea să vibreze perișorii din jurul botului. Se ridică alene și se întinse, lungindu-și trupul dolofan. Aripile i se deschiseră pe jumătate, cât le permitea tavanul peșterii, iar coada puternică lovi podeaua stârnind ecouri ample. Căscă cu dinții enormi și tăioși și-și scutură capul de câteva ori. Avea ochii mari și rotunzi, de un albastru-turcoaz, cu pleoape grele și gene groase, deschise la culoare. Nu arăta amenințător decât prin dimensiuni, dar oamenii se temeau oricum de el, după cum observase.
Din gura peșterii, izbucni un mănunchi de raze ca niște dâre de culoare ce aprinseră pentru o clipă cristalele de pe pereți. Din apropiere, Crato auzi un sunet sugrumat. Se răsuci brusc, lovind peretele cu coada și-l surprinse pe om șchiopătând spre ieșire.
Unde te duci?
Mârâitul lui îl făcu pe tânăr să se oprească și să se întoarcă. Avea o față rotundă, părul lung, încâlcit, atârnându-i peste uniforma ce fusese odată albă. Acum, haina îi era murdară de noroi și sfâșiată la piept, lăsând să se vadă rana de la umăr ca o linie groasă, roșiatică. Crato se repezi spre el, iar tânărul se retrase ridicându-și brațul sănătos în dreptul feței.
Cu ce-o să te ajute asta?
Crato îl prinse, înconjurându-l cu ghearele puternice, dar atent să nu-i facă rău. Era de două ori mai înalt ca el, iar omul aducea cu o plăsmuire fragilă pe care ar fi spulberat-o cu o răsuflare, sau ar fi sfâșiat-o, dacă și-ar fi încleștat ghearele. Se aplecă și-l mirosi, simțindu-i frica. Ochii mari i se închiseră pe jumătate. Privirea i se îndreptă spre tăietura de la umărul tânărului, pe care tot el i-o făcuse când îl ridicase în aer din mijlocul celorlalți războinici și-l dusese sus pe munte. Deși nu intenționase să-l bruscheze, carnea zdrobită sângera din nou. Crato scutură din cap, zburlindu-și mustățile. Tânărul își coborî brațul privind speriat botul enorm și colții albi, fosforescenți în semiîntunericul peșterii. Aproape nu mai respira, doar tremura, așteptându-se să îl omoare.
Crede că o să-l mănânc?
Crato își apropie botul de umărul lui adulmecând sângele, apoi limba fierbinte îi atinse încet rana și-i linse sângele ce se scurgea. Îi știa gustul, plăcut și aromat. Omul înțepeni, scâncind. Tot trupul îi fierbea, dar ciudat, saliva arzătoare a creaturii îi alina durerea. Închise ochii amețit. Era mai mult decât putea să suporte. (Stăpânul umbrelor, Crux Publishing, 2020)
Unde găsiți cărțile mele:
Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri
Germania: librăria Ersedi
Elefant: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stăpânul umbrelor
Crux Publishing: Stăpânul umbrelor
Librarie.net: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Elefant: Împăratul ghețurilor
Crux: cruxed.ro
Ebooks – Google Play
Ana-Maria Negrilă 