Cele patru oglinzi ale adevărului – furtuna

Ai fi zis că eram feriți de frig în magazia noastră, dar nu era așa. Nu am înțeles de ce venețienii preferau să călătorească iarna, dar a fost cumplit. Îmi aminteam vag că în copilărie trăisem ierni aspre, că văzusem zăpadă și ploaie, dar mă dezobișnuisem de frig, așa că pe galeră am tremurat ca varga zile în șir. Furtunile au fost îngrozitoare, dar nu numai prin legănatul navei, prin zgomotul pe care îl făcea lemnul de ziceai că acum-acum se va transforma în surcele, ci și prin apa care intra peste tot. Nu cred să fi fost vreun cotlon uscat în locul în care dormeam, iar sus era și mai rău. Din când în când, ne mai trezeam peste noi cu vâslașii, care, tremurând din toate mădularele și cu dinții clănțănind, ne rugau să le dăm voie să stea acolo sau vor muri de frig. Unii au și pierit și a doua zi au fost aruncați în mare, goi, așa cum se născuseră, fără să-i pese cuiva de ei. Grea viață! M-am gândit că, decât să ajung în așa hal, mai bine îmi tăiam gâtul cu mâna mea!

Era întuneric, era frig, chiar și sub pătura pe care Dionisio  mă sfătuise să o cumpăr. Mulți s-au îmbolnăvit, cred că de la apa din butoaie, așa că gemetele galerei și ale oamenilor umpleau noaptea. La asta se adăugau strigătele ofițerilor și ale supraveghetorul, mugetele vântului și ale apei.

– Nu o să dureze o veșnicie, m-a îmbărbătat Dionisio, și o să ajungem și la destinație cu ajutorul lui Dumnezeu.

Așa speram și eu. Dionisio mi-a spus să mă țin departe de cei de la bord, mai ales de niște tineri, care păreau interesați să vorbească cu mine, pentru că erau niște pierde vară și voiau să mă amestece în jocurile lor și să îmi ia banii. Un timp reușisem să țin secret faptul că aveam la mine ceva parale, dar nu am putut să fac asta până la final, mai ales că nu mai aveam de ce să mă tem de Dionisio, acum că eram creștin, iar preotul din Alexandria mă încredințase pazei lui. Urma să mă ducă la o mănăstire din Veneția și acolo aveam să primesc și mai mult ajutor. La plecare, preotul îmi întinsese o scrisoare pe care s-o dau starețului acelei mânăstiri, care avea să mă îndrume în continuare, și apoi mă îndemnase să fiu cu luare aminte, să mă păstrez curat și să fac cinste religiei care mă adoptase. Deci, nu aveam de ce să mă feresc de Dionisio și de ce să îl privesc cu încredere.

La câteva zile după plecare, am ajuns la o insulă cu câteva locuințe prăpădite, dar de unde s-a luat apă proaspătă și niște fructe. Atunci am coborât și ne-am plimbat pe niște dealuri acoperite de iarbă și tufișuri și ne-am bucurat de soare și de pământul pe care-l aveam sub picioare. Din când în când, galera se oprea pe insulele sau prin golfuri, dacă vremea era nefavorabilă. Am trecut prin furtuni atât de violente încât i-am văzut pe unii negustori, dar și pe membrii echipajului, rugându-se la toți sfinții ca să-i salveze. Eu nu puteam să mă rog ca ei, fiindcă nu știam decât o singură rugăciune învățată de la preot până când aveam să mai aflu și altele de la starețul unde mă trimisese. Totuși, mormăiam și eu alături de ei, probabil, cu un accent care ar fi stârnit râsul dacă lucrurile nu ar fi fost atât de grave. Marea mătura puntea, tot ce nu era legat se dădea de-a dura prin pântecele navei și, dacă nu erai atent, te trezeai cu ceva trecându-ți pe lângă cap.

În timpul uneia dintre furtuni, s-a stins chiar și focul din bucătărie, iar lemnul galerei scotea gemete atât de groaznice încât nici șobolanii nu mai știau pe ce lume erau și umblau bezmeteci prin magazie. Pisica bucătarului se ghemuise într-un colț și se făcuse mică, de ziceai că era un șoarece plouat, iar când am luat-o în brațe, m-a privit cu ochi galbeni, de djinn, apoi și-a înfipt ghearele în brațul meu. Am mângâiat-o, i-am vorbit pe ton blând și în cele din urmă s-a liniștit și s-a cuibărit lipită de mine, sub pătura umedă. Avea un trup mic și foarte cald, așa că m-am simțit și eu mai bine, deși apa curgea pe punte ca o cascadă și se prelingea pe pereți ca și cum însăși galera ar fi transpirat de spaimă.


Beschreibung der Reise von Konstanz nach Jerusalem – St. Peter pap. 32, 1487

Am trecut prin strâmtoarea îngustă dintre Cania și mica insulă Dia, apoi de Creta, o insulă mare, plină de plantații de măslini, cum mi-a explicat un vâslaș, care mă tot striga și încerca să intre în vorbă cu mine. Știam eu cam unde bătea el, dar mă făceam că nu înțeleg și mă bucuram când își împărțea cu mine biscuiții și câte-o bucată de pește uscat de Dunăre.

Am îndurat multe furtuni, iar cea mai groaznică mi s-a părut cea de la Capul Malea, Epidaurus Limera, Capul Furtunilor, sau cum i se mai zicea pe bună dreptate, pentru că nu am reușit să trecem de el decât cu greu. La fiecare furtună, convoiul de galere se răzlețea ca apoi să se adune din nou în următorul loc de popas sau port.

– Valurile astea sunt ridicate de Arhanghelul Gabriel când bate din aripi sus la poarta Raiului, iar noi ne clătinăm aici ca o frunză într-un butoi cu apă, mi-a spus vâslașul al cărui nume nu m-am căznit să-l țin minte.

Era slab, la fel ca toți ceilalți, dar numai vână ca și cum ar fi avut corpul acoperit de crengi noduroase, la fel ca un copac bătrân.

Mi-ar fi spus și alte povești, dar Dionisio m-a chemat la el, așa că a trebuit să-l părăsesc și să cobor sub punte.

Unde găsiți cărțile mele:

Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri

Crux Publishing: Stăpânul umbrelor

Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor

Elefant: Regatul sufletelor pierdute

Elefant: Ascensiunea stelară

Elefant: Agenții haosului

Elefant: Împăratul ghețurilor

Crux: cruxed.ro

Librărie.net

Cartepedia

Emag

Uzina de carte 

Books-express

Ebooks – Google Play

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s