Luna trecută am descoperit două cărți care, la început, nu păreau să ascundă vreo comoară. Prima, Memoriile unui motan călător m-a atras pentru că m-a făcut să mă gândesc la Eu, motanul, al lui Soseki Natsume, una dintre cărțile care a fost, este și, sper că va rămâne una dintre lecturile mele favorite. A doua, Istoria secretă, a fost descoperită printr-un noroc – am văzut într-un grup de lectură coperta cărții și mi se părut foarte interesantă, alături de titlul, Istoria secretă, așa că am căutat un fragment. Ce m-a frapat a fost că titlul, coperta și subiectul nu păreau să se potrivească, dar asta făcea lucrurile mult mai interesante. Întotdeauna am considerat că fragmentele din cărți sunt de mare ajutor pe o piață atât de aglomerată cum este cea din prezent și în care să traduc și se tipăresc tot felul de romane pentru tot felul de cititori, de aceea este cu atât mai important să poți să faci deosebirea dintre o carte care se adresează unui anumit tip de cititor și o carte care ți se va potrivi. Am descoperit și Memoriile unui motan călător tot așa, din întâmplare, și, pentru că literatura japoneză îmi place în general, mi-am spus că nu voi risca prea mult cu ea, deși nu auzisem nimic despre autoarea, Hiro Arikawa. Chiar dacă pe copertă trona acel: Bestseller internațional, faptul că un roman este premiat sau tradus în X-mii de exemplare nu mai înseamnă nimic.

Am citit Istoria secretă în variantă ebook și aici, făcând o paranteză, am reușit pentru o singură carte să dărâm două mituri – primul că, dacă o carte nu te atrage din primele pagini, nu merită să o citești și al doilea – dacă citești o carte în format electronic, nu dorești să o ai și în format fizic. Deci, inițial, Istoria secretă mi s-a părut mult prea diluată, sucindu-se și răsucindu-se până ajungea la subiect, dar pe măsură ce citeam, romanul se dezvăluia neașteptat. Așa că, nu numai că l-am citit pe tot, dar l-am și cumpărat, iar acum se odihnește în bibliotecă, așteptând să fie recitit.
Istoria secretă este o carte care, deși îl agață pe cititor cu promisiunea dezvăluirii circumstanțelor care o conduc la o crimă, amână destul de mult rezolvarea, astfel încât un cititor mai puțin obișnuit cu lectura și mai puțin răbdător ar fi tentat să o abandoneze. Totuși, mergând mai departe, trecând dincolo de problemele unui tânăr provenit dintr-o familie puțin implicată în creșterea lui, o familie care pare să lipsească uneori cu desăvârșire, cititorul descoperă o adevărată comoară fiind martor al ezitărilor și dramei personajului care încearcă să-și croiască un drum în viață. Donna Tartt este o scriitoare care construiește romane complexe, pline de fire narative ce se întretaie, părând uneori că nu duc nicăieri. Cu atât mai fals. Cărțile ei sunt adevărate comori, astfel încât la final poți spune cu mâna pe inimă că nimic din ceea ce ai citit nu a fost pus întâmplător, ci a făcut parte din țesătura romanului, conducând spre un unic deznodământ.

Al doilea roman, Memoriile unui motan călător, părea la început o dezamăgire de data aceasta prin simplitatea limbajului, fiind în antiteză cu Istoria secretă, care este și un regal stilistic. Primele patruzeci de pagini am avut impresia să citesc o carte scrisă de un adolescent, apoi însă, simplitatea de limbaj a început să fie dublată de o complexitate mai mare la nivelul personajelor și trăirilor acestora, care m-a îndemnat să îi acord totuși o șansă. Sigur că, naratorul fiind o pisică, s-ar fi putut explica și această simplitate, dacă nu ar fi existat motanul lui Soseki Natsume, care să arate că se poate și mai bine. Totuși, deși acest roman nu se compară cu Istoria secretă, nu pot să spun că regret că l-am cumpărat și citit, deși nu cred că va rămâne în biblioteca mea, ci, la fel ca altele, își va găsi un cititor care să îl aprecieze mai mult. Pentru cei interesați, romanul a fost ecranizat în 2018 cu titlul The Travelling Cat Chronicles (Tabineko ripôto – titlul original), în regia lui Kôichirô Miki.
Unde găsiți cărțile mele:
Ebook: Împăratul ghețurilor și alte povestiri
Crux Publishing: Stăpânul umbrelor
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Elefant: Împăratul ghețurilor
Crux: cruxed.ro
Ebooks – Google Play
Mie mi-a placut mult Memoriile unui motan calator, cred ca acea simplitate este intentionat folosita de autoare si intareste mesajul cartii. Imi place sa citesc carti foarte diferite stilistic, fiecare maniera de abordare aduce un plus, daca reuseste sa trezeasca emotie. Am auzit de Donna Tart, ma intriga.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Până la urmă mi-a plăcut și mie. Da, și eu cred că simplitatea e premeditată, însă Donna Tartt este din alt aluat, mai complicat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană