Oamenii au fost întotdeauna fascinați de forțele naturii, cu care se confruntau zilnic, de corpurile cerești, pe care le vedeau pe cerul nopții, de motivul pentru care acestea existau în raport cu ei și le influențau sau nu destinul. Chiar și fără accesul la știința modernă, a fost întotdeauna clar că exista o legătură între stele și oameni, chiar dacă văzută la început în sens restrâns – între Pământ și locuitorii lui. O astfel de legătură este și cea despre care vorbește filosoful și medicul, Avicenna (980-1037), în cartea sa Canonul medicinei:
„Pământul este un „element” ce se situează în centrul a tot ce există. Prin natura lui, acesta se află în repaus, iar toate celelalte [lucruri] tind în mod natural spre el indiferent de distanța la care se află de el. Asta se întâmplă datorită greutății lui intrinseci. Pământul este rece și umed prin natura lui, apărând astfel simțurilor noastre dacă nu este perturbat de interferențe străine, și se supune propriei naturi ciudate. Datorită acestui element teluric, părțile trupului nostru sunt prinse și ținute împreună într-o formă compactă; datorită lui, forma noastră exterioară se poate păstra.” (Avicenna, Canonul medicinei)
Unde găsiți cărțile mele:
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Elefant: Împăratul ghețurilor
Crux: cruxed.ro
Ebooks – Google Play
Ana-Maria Negrilă 
