A doilea volum al romanului Uciderea comandorului, Metafora se schimbă, continuă povestea exact unde o lăsase în primul volum, de la capitolul 33. Cum spuneam și despre primul volum, și în al doilea găsim o colecție de motive recurente în opera lui Haruki Murakami – de la spațiul săpat de mâna omului, gen fântână sau groapă, la lumea paralelă în care personajul principal ajunge forțat de împrejurări. Stilul este lejer, ușor anecdotic, amintind de În căutarea oii fantastice, Dans, dans, dans sau Cronica Păsării Arc.
Biografia naratorului nu aduce nimic nou sau extraordinar – avem iar de-a face cu tânărul de 30-35 de ani, separat de soție, doar că, de această dată, meseria lui este cea de pictor. Acest lucru aproape nu contează, atât de asemănătoare este vocea personajului principal cu a altora. La fel de asemănătoare sunt și preocupările lui cu ale predecesorilor – gătește, ascultă muzică, hoinărește prin pădure, își face o prietenă, umblă fără scop pe ici și colo, într-un fel de călătorie inițiatică. Dacă află ceva, nu prea contează în economia romanului, dar plimbările solitare sunt un motiv recurent în cărțile lui Murakami. Din loc în loc, se tot repetă fraze ca și când autorul s-ar teme că cititorul nu are atâta memorie să țină minte ce i s-a mai zis deja de câteva ori și are nevoie de recapitulări periodice.
O mare parte din acest volum este consumată de micile gesturi casnice de parcă autorul nu ar știi ce să mai scrie și cum să umple paginile. Dacă aceste lucruri nu m-a mai deranjat la alte romane, în acest volum, banalul pare să ia proporții, înăbușind orice mister și suspans. Există și dispariții, iar un artificiu foarte folosit de Murakami, dar atât „dispariția” din roman, cât și călătoria personajului prin lumea metaforei nu mi-au stârnit prea mult interesul.
În plus, deși Murakami nu este cunoscut pentru finalurile clare, în Uciderea comandorului, ca și când ar nega tot ce a scris până acum, vine cu unul destul de banal și cuminte. Aproape te abții să nu strigi: Nu mai spune! Așa au făcut? S-au împăcat și cresc copilul?
În concluzie, aș da un fel de putere profetică titlului volumului, Metafora se schimbă, în sensul că avem de-a face cu o schimbare, dar nu în bine. Volumul este comercial, cu accente de corectitudine politică destul de stângaci înserate ca pentru a se potrivi gustului, sau așteptărilor, unui public occidental, cu un fel de pupat-piața-Independenței neverosimil, și per total m-a lăsat cu sentimentul că rețeta nu a funcționat cum trebuie de data aceasta.
Despre primul volum aici
Unde găsiți cărțile mele:
Crux: cruxed.ro
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Elefant: Împăratul ghețurilor
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Alte librării:
Librăria Mihai Eminescu – București
Magazinul Red Goblin – București (Str. Colţei nr. 42)
Bookstory – Cluj Napoca
Book Corner Librarium – Cluj-Napoca (Eroilor 15)
Librăriile Alexandria.
Ana-Maria Negrilă 