Seara trecută am avut o revelație – nu legată de furtună, ci de ce editurile din România se înghesuie să publice traduceri. Este vorba despre calitatea acelor texte, fără doar și poate.
Și ca să mă credeți, vă dau și un exemplu din ultima carte citită ca să vedeți rețeta succesului: se ia un asasin pe numele lui Christo, un polițist alcoolic și Armata Salvării și se amestecă bine.
Asasinul este croat, dar e trimis la Oslo să omoare pe cineva. Asasinul are însă principii – a se citi „nu omoară pe alții, doar pe cel pentru care a fost plătit.” Asasinul plătit cam trage cu ochiul după bărbați și într-o scenă se duce în apartamentul polițistului (alcoolic) se culcă în patul acestuia și are o ,,revelație” de natură sexuală – ca să zic așa. Din fericire, polițistul, om serios și alcoolic, nu era acasă. Până la urmă, au loc și alte crime, dar vinovatul nu era asasinul plătit, ci fratele rău de la Armata Salvării. În final, polițistul îl lasă pe asasin să îl omoare pe fratele rău și nu îl arestează… că îi promisese mamei asasinului că îl va proteja… aici nu pot decât să mă bucur că mai au și alții o mamă care se ocupă de tot felul de lucruri și nu e numai mama lui Ștefan cel Mare. Nu trebuie să mai menționez că îmi plac grozav finalurile fericite, în care justiția învinge, iar răul se duce pe pustii. De aceea, Christo se întoarce acasă la mumă-sa și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți cu banii de mită primiți de fratele rău de la Armata Salvării. Restul e doar o poveste de stil și de cum îmbârligă autorul lucrurile.
E, vedeți acum unde este problema cu scriitorii români… Nu sunt mulți care scriu așa!
Unde găsiți cărțile mele:
Crux: cruxed.ro
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului Elefant.ro
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Alte librării:
Librăria Mihai Eminescu – București
Magazinul Red Goblin – București (Str. Colţei nr. 42)
Bookstory – Cluj Napoca
Book Corner Librarium – Cluj-Napoca (Eroilor 15)
Librăriile Alexandria.
Ana-Maria Negrilă 
Scurt și la obiect :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, nici nu e mult de spus. Problema apare și la alte cărți citite în ultima vreme. Nu pot să spun că sunt proaste, dar lipsa de logică a devenit deranjantă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Yap! N-avem snagă, asta-i!
„Apoteoza” occidentalilor cu hoțu-n patul polițistului la noi e de fapt divers, se confundă până la identitate de te râde lumea:
– Haida, bre! P-astea le-am fumat demult… Scoate ceva pă invers, polițaiu’ în patu’ criminalului și nu cu cătușe roz!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum, ce să zic, partea kinky e că polițistul nici măcar nu se găsea în pat! Cum scriitorul e în viață, aș dori să îl întreb ce sens a avut scena respectivă… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe România Străveche – Ancient Romania.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha ha ha ha
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și ce am reprodus aici din carte este nimic… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 cred si eu. se traduc din interese comerciale muulte carti fara valoare in dauna unor carti contemporane in limba romana care se pierd in aceasta mare inselatoare de carti comerciale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De aceea am și făcut postarea. Am citit cărți bune de autori români, de care am auzit întâmplător. Parcă editurile ar avea un interes să le îngroape, reclamă ioc. Lasă că mai publicăm pe ,,marele” autor x că tot a vândut x milioane de exemplare și a fost tradus in x țări. Nu își dau seama cititorii că e de duzină, iar afacerea duduie, sau nu… Cineva îmi spunea că nici astea nu se prea mai vând fără puțină reclamă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană