O continuare impresionantă a volumului Problema celor trei corpuri, Pădurea întunecată(The Dark Forest, 2008, traducere limba engleză, Joel Martinsen) prezintă istoria omenirii din momentul în care se confruntă cu perspectiva unei invazii extraterestre, iar o parte a romanului dă impresia unei cronici în care evenimentele sunt relatate ca având loc la distanțe mari în timp, singurul criteriu fiind al importanței lor în cadrul acțiunii. Așa cum am spus și în articolul dedicat primului volum, trilogia lui Cixin este diferită de producțiile americane cu care s-au obișnuit unii cititori, deci nu abundă de acțiune trepidantă, de violență etc. Ea este impresionantă prin modul brutal în care prezintă realitatea, natura umană și modul în care reacționează statele în momente de criză.
În Pădurea întunecatăavem de-a face cu radiografia civilizației umane prin câteva personaje cheie – cei patru wallfacers, Bill Hines, Manuel Ray Diaz, Frederick Tayler, Luo Ji, cărora li se dau puteri nelimitate și accesul la fonduri importante pentru a rezolva problema Trisolarienilor, dar și prin inspectorul Shi Qiang, și prin comandantul Zhang Beihai, un om care personifică datoria și loialitatea. Nu este o carte ușoară, ci una care te face să meditezi asupra elementelor civilizației, asupra credințelor care apar la un anumit moment, când sunt considerate de nezdruncinat, dar care, cu trecerea timpului, nu mai au nicio importanță. Nu este o carte încărcată de convențiile SF și nici măcar de convențiile literare cu care suntem obișnuiți. Deși am mai citit literatură chineză până acum, este prima carte chinezească aparținând genului SF pe care o lecturez. Într-un fel, seamănă cu celelalte prin modul arborescent în care se dezvoltă acțiunea și prin încrengătura de personaje, care, la un moment dat, pare să nu aibă nicio logică, dar care se ordonează perfect până la final.
Este clar că avem de-a face cu un alt mod de gândire, cu o altă filozofie. Aici se aplică alte reguli în ceea ce privește binele sau răul, iar personajele sunt un amestec interesant al celor două. Deși subiectul ar presupune existența unor supereroi, aceștia par să se ascundă printre oamenii obișnuiți. Orice păcat este pedepsit aspru, dar privit și în contextul unei societăți care îndeamnă la încălcarea legii și moralității. Este într-un fel un roman care subliniază neputința omenirii de a gestiona probleme care depășesc câteva decenii, de a recunoaște importanța unui om și faptul că o persoană poate schimba în bine sau în rău destinul omenirii. În același timp, este vorba și despre îndârjirea cu care aceeași omenire se adaptează vremurilor, găsind noi modalități de supraviețuire. Motto-ul cărții „make time for civilization, for civilization won’t make time!” trimite la valorile adevărate ale unei societăți. În lupta contra cronometru împotriva flotei invadatoare, unii oameni țes planuri de apărare, dar pun la cale crime împotriva umanității egale ca magnitudine cu cele ale Trisolarienilor, în timp ce alții sunt gata să trădeze, părăsind lupta și acceptând superioritatea extratereștrilor și implicit necesitatea distrugerii Pământului. Este o umanitate bolnavă, dar foarte asemănătoare celei reale. Cea în care o ideologie poate condamna omenirea la moarte, dar aceeași ideologie o poate salva.
Există un amestec interesant și subtil de ideologie comunistă, care îi poate deranja pe unii, dar poate fi considerat interesantă de alții. De asemenea, este posibil ca mulți să treacă cu vederea acest aspect și să-l considere parte din țesătura ideologică a romanului.
Ar putea avea succes o astfel de carte tradusă în română?Nu pentru cei care nu au răbdare și doresc o carte cu acțiune trepidantă. Nu pentru cei care vor să găsească subiectul în primele pagini. Nu pentru cei care sunt interesanți doar de tehnologie, dar nu și de alte științe. Nu pentru cei care preferă cărțile cu puține personaje și cu o singură perspectivă narativă.
Pentru ceilalți însă, acest volum va fi o călătorie interesantă, care nu va vorbi despre victorii și despre superioritatea rasei umane, ci despre umanitatea așa cum este, despre cauzele marilor crize, despre cei care conduc destinele națiunilor și despre incapacitatea lor de a lua uneori deciziile corecte, dar, în același timp, și despre capacitatea umanității de a învăța din greșeli și de a se adapta. O carte recomandată fără doar și poate.
Ana-Maria Negrilă 