Problema celor trei corpuri(The Three-Body Problem, 2008, premiul Hugo 2015) romanul scriitorului chinez de SF, Liu Cixin, este primul volum al trilogiei Remembrance of Earth’s Past, din care fac parte și volumele The Dark Forest, 2008, Death’s End, 2010.
Romanul debutează cu o scenă de luptă din timpul revoluției culturale în care o tânără este omorâtă în timp ce flutura steagul revoluționarilor pe o clădire aflată sub asediu. O altă tânără, Ye Wenjie, este martora morții tatălui ei, Ye Zhetai, profesor de fizică la Universitatea Tsinghua, care este bătut de Gărzile Roșii, fiind considerat reacționar. Viața tinerei este urmărită apoi într-o tabără de muncă, unde se împrietenește cu un ziarist care intenționează să scrie o scrisoare guvernului. Printr-un concurs de împrejurări, ajunge să o copieze în locul lui, dar, pentru că sugestiile din scrisoare nu sunt în concordanță cu noua politică, Ye este indicată de ziarist ca autoarea scrisorii, arestată și dusă la închisoare. De aici, reușește să iasă, acceptând să lucreze la un proiect ultrasecret, o replică a programului SETI, ce caută în univers mesaje provenite de la extratereștri.
Până în acest moment, romanul nu îl lasă pe cititor să bănuiască faptul că are de-a face cu un hard SF. Chiar și prezența celor doi fizicieni de la bază nu subliniază decât incertitudinea în care Ye își trăiește viața, iar povestea de dragoste ce se înfiripă merge în concordanță cu alte romane ce tratează aceeași perioadă. Ye nu se limitează însă la îndatoririle de tehnician. După ce reușește să capteze un mesaj trimis de o rasă de extratereștri, folosește antena pentru a transmite un semnal de răspuns pe o planetă, Trisolaris, aflată într-o relație nefericită cu trei sori, ce amenință viața în acel sistem solar.
În prezent, Wang, un specialist în nanotehnologie, investighează moartea suspectă a membrilor unei societăți de oameni de știință. Cu timpul, se implică într-un joc, care redă situația dramatică de pe Trisolaris, și reușește să rezolve problema celor două ere și a modului în care cei trei sori influențează clima planetei. Există însă o problemă, pentru că navele de pe Trisolaris se îndreaptă spre Pământ și intenționează să-l colonizeze și să distrugă rasa umană.
Problema celor trei corpuri nu este un roman în tradiția clasică a genului. Amestecul de știință și literatură este mult mai subtil, mai degrabă în genul lui Vonnegut, decât al altora. Este un roman în care personajele nu sunt simple marionete, ci există, gândesc și acționează în conformitatea cu caracterul și cu situațiile în care sunt puse. Există o coerență neobișnuită ce leagă toate elementele acestui roman. Acțiunea se desfășoară în concordanță cu logica internă a cărții, fiind bine motivată și în conformitate cu psihologia personajelor. Orice s-ar întâmpla aici, există o legătură de cauză și efect, de aceea nimic nu pare forțat sau ridicol. Dialogurile reflectă felul de a fi al personajelor, iar acțiunea se desfășoară cu naturalețe, astfel încât nu am simțit nicăieri că mi s-ar da lecții, deși există porțiuni consistente de explicații științifice.
Extrem de interesant este și modul în care este prezentată umanitatea printr-o viziune foarte diferită de cea promovată de gustul american. Deși este o carte despre Revoluția Roșie, nu este neapărat una îndreptată împotriva abuzurilor comise în aceea perioadă, iar lucrurile sunt prezentate astfel încât cititorul deduce singur dacă unele acțiuni din trecut au avut sau nu influență asupra prezentului. În aceeași idee, răul din această carte nu este unul abstract, ci unul generat de oameni și de acțiunile lor. Nu există milă pentru cei care încalcă într-un fel sau altul legile scrise și nescrise, dar nici pentru cei care participă din întâmplare sau din naivitate la atacul ce se pregătește împotriva umanității. Există ideea unui bine global, iar pentru apărarea acestuia, orice lucru este permis. Când se pune problema supraviețuirii rasei umane, regulile obișnuite nu se mai aplică.
Problema celor trei corpuri nu este o poveste cu supereroi, nu este una cu bătălii în spațiu, ci una despre oameni obișnuiți și despre puterea lor distructivă venită din dragoste sau din ură. Până la urmă, este unul dintre cele mai sincere romane citite în ultima vreme și o surpriză extraordinar de plăcută.
Ana-Maria Negrilă 