Cum este să aștepți să se traducă o carte din care ai citit doar nouă capitole, dintr-o versiune găsită într-o bibliotecă, pe când căutai cu totul altceva? Se pare că trăim într-o țară în care așteptăm să se întâmple tot felul de lucruri, cum ar fi să se finalizeze lucrările la Biblioteca Națională, sau, tot ca exemplu, să se publice în sfârșit o traducere completă a Poveștii lui Genji, o carte care te-a fermecat în tinerețe.
Scrisă la începutul secolului al XI-lea de către Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji a fost pe drept considerată una dintre cele mai importante creații ale literaturii universale. Cartea prezintă într-un mod fragmentar povestea vieții prințului Genji, supranumit Strălucitorul (Hikaru), și a numeroaselor sale povești de dragoste. Redactată în perioada Heian, acțiunea este plasată câțiva ani mai devreme și, cu toate că majoritatea personajelor sunt rod al ficțiunii, anumite întâmplări povestite fac aluzie la evenimente istorice.
Murasaki Shikibu, autoarea cărții, a fost o doamnă de onoare la curtea împărătesei Akiko, soția împăratului Ichijo, iar despre viața ei se cunosc puține lucruri. Născută probabil în jurul anului 973, a fost fiica lui Fujiwara no Nobutaka, un nobil de rank nu prea mare, care a devenit guvernator de provincie. Rămasă orfană de mamă, se căsătorește și are o fiică, iar după moartea soțului, intră în slujba împărătesei Akiko. Din scrierile ei s-au păstrat Povestea lui Genji, dar și o serie de jurnale care descriu aspecte ale vieții la curte.
Povestea lui Genji nu este un roman așa cum ne-am obișnuit, ci mai mult o lucrare care conține o serie de episoade legate între ele prin personaje și relații de cauzalitate, partea de narațiune în proză împletindu-se cu cea lirică, versificată. Există multe aspecte care îl pot pune în încurcătură pe cititorul modern – de la lipsa unui fir narativ clar, folosirea excesivă a versurilor, la modul în care sunt redate numele personajelor, folosindu-se denumirea rangurilor sau a relațiilor pe care acestea le au cu alte personaje. Astfel de-a lungul romanului, același personaj poate fi denumit în mai multe feluri, lucru de obicei eliminat de traducătorii moderni, care se opresc asupra unui singure denumiri pentru a ușura citirea. Chiar și Genji, nu este un nume așa cum înțelegem astăzi, ci înseamnă „purtătorul numelui de Minamoto”, în timp ce multe dintre personaje sunt cunoscute după denumirea unor culori, a pavilioanele în care locuiesc, a rangului (Ki no Kami – guvernatorul din Kii, Onna san no miya – A treia prințesă), a unor flori, plante (Suetsumuhana – șofran) etc.
Povestea lui Genji este structurată pe trei părți și cincizei și patru de capitole. Dacă primele părți par să fi fost în mare redactate de Murasaki Shikibu, partea a treia pare o adăugire ulterioară, posibil datorată fiicei ei.
Prima parte prezintă copilăria și tinerețea lui Genji. Acesta este fiul împăratului Kiritsubo și al unei concubine, o femeie extrem de frumoasă, dar lipsită de sprijinul unei familii puternice. Rămas orfan de mamă, este crescut la curte de către împăratul care îl îndrăgește pentru frumusețea și inteligența sa. În ciuda acestor atribute, împăratul nu îl alege prinț moștenitor, pentru că mama sa nu avusese un rang prea înalt și nici sprijin politic. Pentru a-și consolida poziția, Genji trebuie să se căsătorească cu Aoi no Ue, fiica lui Sadaijin (ministrul de stânga), pe care o înșeală în mod repetat și care în cele din urmă moară dând naștere unui fiu, Yūgiri. Prima parte a romanului prezintă încurcăturile sentimentale ale lui Genji cu o serie de doamne de ranguri diferite, de la împărăteasa Fujitsubo (despre care i se spusese că semăna cu mama lui), la Murasaki (fata pe care-o crește pentru a-i deveni soție), Utsusemi (prima femeie care rezistă avansurilor lui), Nokiba no Ogi (nepoata lui Utsusemi), Yūgao (iubita omorâtă de un spirit răzbunător), doamna Rokujo (al cărei spirit malefic, născut din gelozie, o implică atât în moartea lui Aoi, cât și a lui Yūgao și mai târziu a lui Murasaki). Toate aceste aventuri ale protagonistului sunt pretexte pentru schimburi de epistole în versuri, scrise pe hârtie elegantă și parfumată, însoțite de un fir de floare potrivit anotimpului.
În partea a doua a cărții, lucrurile par să se întunece, o parte dintre personaje mor în mod tragic, iar Genji, deși ajuns în culmea puterii, se gândește să se călugărească. Fiul lui și a lui Fujitsubo, Reizei, devine împărat și nimeni nu le bănuiește relația până nu le este trădată, după moartea lui Fujitsubo, de un călugăr, care îi povestește lui Reizei misterul nașterii sale. Murasaki se îmbolnăvește după căsătoria lui Genji cu Onna san no miya, fiica fostului împărat Suzaru, fratele mai mare al lui Genji. La rânsul ei, Onna san no miya are o relație cu un tânăr care o curtase înainte și naște un fiu, pe Kaoru. Genji află de legătura lor, iar prințesa se călugărește, deși soțul ei decisese să crească copilul ca și când ar fi fost al lui. În cele din urmă, Murasaki, iubita soție a lui Genji, moare, iar acesta decide să se călugărească. Partea a doua se încheie cu un capitol gol, Kumogakure, menit să marcheze moartea lui Genji despre care însă nu se spune nimic.
Partea a treia se ocupă de fiul lui Onna san no miya, Kaoru, și de Niou, nepotul lui Genji, urmărind încurcăturile lor sentimentale. Povestea se încheie brusc, la fel ca în partea a doua, neexistând indicii dacă așa a vrut autoarea sau a fost pusă în imposibilitatea de a continua.
În română există două versiuni, cea din 1969, în traducerea Henriettei Yvonne Stahl, denumită simplu Genji, și care conține nouă capitole, și cea din 2017, în tălmăcirea Angelei Hondru, care se oprește după moartea lui Genji și prezintă partea a treia numai în rezumat. Versiunea din 1969 se bazează pe o traducere în engleză a cărții, realizată de Arthur Waley, pe când cea a Angelei Hondru s-a bazat pe versiunea lui Yosano Akiko (1878-1942), cunoscută pentru studiile sale și în special pentru cele două traduceri ale Poveștii lui Genji în Japoneza modernă (Shin’yaku Genji monogatari și Shin-shin’yaku Genji monogatari).
Deși o lectură dificilă pentru un cititor neantrenat, Povestea lui Genji reprezintă nu numai o fereastră spre trecut, ci și o creație unică a spiritului uman ce reușește să înfrunte timpul. Dacă până în secolul al XIII-lea, o mare parte din textul original fusese deja modificat prin copieri succesive, de-a lungul timpului, o serie de oameni de cultură și-au dedicat viața încercând să refacă varianta originală, printre ei aflându-se Minamoto no Mitsuyuki, poetul Fujiwara no Teika (1162-1241) și, nu în ultimul rând, Yosano Akiko însăși, eforturile lor fiind martore ale caracterului unic al acestei lucrări.
Ana-Maria Negrilă 