La intersecția dintre realism și fantastic, Prima lege este fără îndoială una dintre cele mai bune serii fantasy, alături de cea a lui R.R. Martin, Urzeala tronurilor, menționată de Abercrombie ca sursă de inspirație. Influențe există însă și din alte surse, iar alături de Tolkien și Stăpânul inelelor (citit și recitit în copilărie), se află și Margaret Weis, David Eddings, James Elroy, dar și lecturi mai târzii, care i-au trezit interesul pentru istorie, ShelbyFoote, John Keegan, Alan Clark. Nu lipsesc nici clasicii, Dickens, Tolstoi, Trollope, Bulgakov, Stern, care și-au adus contribuția la rafinarea stilului și, probabil, și la dezvoltarea unor personaje sau a confruntărilor armate.
Deşi seria este inedită prin personaje şi acţiune, există un filon destul de puternic şi în zona de mitologie, care ar putea să-l îndepărteze de Martin, la care magia nu are o importanță atât de mare, şi să-l apropie de Tolkienşi de nostalgia lecturilor din copilărie.
Există mai multe generaţii mitologice, începând cu creatura demiurgică, Eud, o ființă jumătate om, jumătate demon, care face ordine în haosul de la începuturi şi desparte lumea oamenilor de cea a demonilor. Totuşi, partea demonică este cea care aduce darul magiei, iar folosirea acesteia înseamnă un împrumut de energie din lumea cealaltă, a demonilor. Bayaz, Primul dintre magi, menţionează acest lucru, motivându-l prin necesitatea menţinerii echilibrului de forţe între lumi. Eud este într-un fel creatorul lumii oamenilor şi apărătorul acesteia prin cele două legi ale sale – interdicția de a deschide poarta spre lumea cealaltă şicea de a te hrăni cu carne de om.
El lasă moştenire celor trei fii ai săi mai mari cele trei ramuri ale magiei, după care dispare. Astfel, Juvensprimeșteabilitatea de a modifica lumea, Kanedias, pe cea de a crea lucruri, iar Badesh, capacitatea de a comunica cu spiritele.
Mezinul, Glustrod nu se alege decât cu binecuvântările tatălui său. Singura putere pe care putea s-o primească ar fi fost cea de a comunica cu demonii, doar că acest lucru contravine Primei legi date de tatăl său. Cere ajutorul fraţilor săi, dar aceştia refuză să îi împărtăşească din puterile lor. Nemulţumit, se aliază cu demonii şi porneşte la luptă împotriva Imperiului Vechi, construit de Juvens. După atacul asupra capitalei Aulcus, Juvens şi Bedesh pornesc război împotriva fratelui lor, îl înving, dar nu îl pot opri să folosească Sămânţa, o piatră de origine demonică, pentru a distruge oraşul şi a muri.
În a doua generaţie de ființe mitologice, Juvens își ia doisprezece ucenici, printre care Bayaz şi Khalul, pe care este nevoit să îi trimită departe unul de altul din cauza vrajbei dintre ei. În cele din urmă, Juvens şi Kanedias ajung să se înfrunte din cauza lui Bayaz, iar lupta lor este preluată de ucenici, cu consecinţe grave. Kanedias își omoară fratele (conform versiunii lui Bayaz), dar este la rândul său azvârlit de ucenicul săudin Casa Creatorului, turnul pe care-l construise în Adua. Astfel se ajunge la perioada naraţiunii, la epoca oamenilor, în care intrigile lui Bayaz fac lucrurile să se mişte şi armatele să se ciocnească în Cercul lumii.
Există, desigur, multe elemente necunoscute, sau insuficient explicate, în mitologia creată de Abercrombie, fără însă a avea un impact major asupra naraţiunii. Nu se menţionează, de exemplu, dacă versiunea asupra morții lui Juvens este cea adevărată, nu se ştie exact nici de ce Bayaz alege să o omoare pe Tolomei, fiica lui Kanedias, iar acțiunile acesteia după „înviere” sunt insuficient explicate, deşi aluzii asupra noii ei ascunzători sunt făcute din al doilea volum al seriei.
Dincolo de toate aceste observații, trilogia lui Abercrombie este o lectură alertă, dar şi complexă, plină de personaje bine construite, dar şi de lupte şi violenţă. Din toată ţesătura lumii acesteia, se ridică în primul rând protagoniştii, fiecare bine individualizat, cu problemele şi frustrările lui, apoi acţiunea bine condusă, încărcată de momente tensionate, toate susţinute de un stil clar, destul de lipsit de ornamente, dar care pare să se potrivească perfect acestui subgen literar.
Ana-Maria Negrilă 