Cărțile sunt o oglindă a lumii; chiar dacă imaginea reflectată poate fi distorsionată, totuși recunoaștem ceea ce vedem în jurul nostru. Unele cărți pun accent pe personaje și pe frământările lor, altele pe acțiune, altele pe descrierea lumii. După cum am subliniat mai devreme, Prima lege este o carte în care personajele transformă universul ficțional într-unul posibil, într-un fel de recreere a trecutului prin prisma prezentului.
Există o multitudine de personaje care populează țările. Unele au apariții meteorice, dar sunt bine individualizate printr-un gest sau printr-o întorsătură a frazei. Altele străbat cele trei volume și, chiar dacă nu sunt personaje principale, simpla lor mențiune, în diferite părți ale narațiunii, contribuie la veridicitatea lumii.
În Uniune, există personaje care, după cum am subliniat în prima parte a acestui recenzii, seamănă foarte mult cu cele din perioada victoriană, așa cum și Adua (capitala Uniunii) seamănă cu imaginea distorsionată a Londrei sec. al XIX-lea.
Volumul întâi al seriei adună personajele din toate colțurile lumii și le aduce împreună în acest loc. În primul rând, este Jezal dan Luthar, un ofițer al armatei Uniunii, fiul unui mic nobil, care nu pare să-l iubească, și care își petrece mare parte din timp bând și jucând cărți cu prietenii. Indolent, mândru și, în aparență, nu foarte deștept, protestează de fiecare dată când este obligat să își părăsească viața fără griji. La un moment dat, este ales să participe la un Turnir, iar liniștea lui este tulburată pentru totdeauna, trezindu-se în mijlocul unor evenimente pe care nu le înțelege și la care nu dorește să ia parte.
Maiorul West, unul dintre prietenii săi, are origine umilă și trebuie să se lupte pentru a obține recunoașterea. La început, faptul că West nu are și particula dan în nume pare să fie un impediment, deși pe parcursul cărții, temperamentul lui și talentul în probleme militare îl fac să-și depășească statutul.
Tot în Adua, inchizitorul Sand dan Glokta, un fost ofițer, care și-a dovedit eroismul în luptele cu gurkienii, încearcă să facă lumină în intrigile țesute de ghildele orașului, apoi de către Bayaz însuși. Este unul dintre antieroii „simpatici” ai seriei, un om care a fost torturat cât timp era prizonier, care a rămas schilodit, dar care și-a găsit o nouă vocație, intrând în slujba Inchiziției. Capacitatea lui de introspecție și tenacitatea, cu care își trăiește viață în ciuda handicapului, îl fac unul dintre cele interesante personaje ale seriei.
În Nord, Logen Nouădegete supraviețuiește înfruntării cu un shanka (ființe umanoide) și cade de pe o stâncă, despărțindu-se astfel de grupul lui de luptători. Este urmărit cum discută cu spiritele și cum este îndrumat să se întâlnească cu magul Bayaz. Totul face parte dintr-un plan bine pus la punct, care îl mână în cele din urmă spre Adua, apoi în căutarea unui vechi artefact, alături de Bayaz, Jezal, Ferro Maljinn și ucenicul Quai, dincolo de ruinele Vechiului Imperiu. Periplul său pare rod al întâmplării, însă după jumătatea volumului al doilea, devine clar că în spatele aventurilor sale, ale lui Jezal, Ferro Maljinn, West, există ceva mai mult. În trecutul său, sunt și secrete întunecate, menționate fără să se insiste asupra lor, pentru că altfel cititorul ar avea acces prea curând la informații pe care le va primi mult mai târziu, în volumul al treilea.
În sud, Ferro Maljinn, femeia din imperiul Gurkhul, are parte de întâlnirea cu un alt mag, Yulwei, și este convinsă de acesta că va găsi răzbunarea împotriva celor care i-au omorât familia și au dus-o în sclavie, numai dacă i se va alătura lui Bayaz. Parte din grupul care va pleca în călătorie spre Vechiul Imperiu este și Malacus Quai, un tânăr palid care studiază magia cu Bayaz, și ale cărui reacții sunt contradictorii, dând impresia că ar ascunde un secret. Ultimul din grup, este fratele Picior-Lung, un membru al Ghildei navigatorilor, care îi ajută să găsească drumul printr-o zonă pustiită de război și plină de pericole.
Personajele principale trăiesc în mijlocul unei lumi pe care o înțeleg prea puțin, își duc viețile luptându-se cu circumstanțele în care s-au născut sau au fost aruncate. Sunt prin excelență produsul societății în care au trăit. Logen Nouădegete și companionii lui sunt nemiloși, pentru că și-au petrecut întreaga viață luptând împotriva altor triburi și a populației shanka, inchizitorul Sand dan Glokta mărturisește sincer că nu face decât ceea ce știe mai bine, pentru că i s-a făcut de către alții, și anume să tortureze, Jezal dan Luthar este filfizonul cu descendență aristocratică, destul de priceput la arme, dar fără principii clare, crezând că totul i se cuvine numai datorită calităților lui.
Există însă lucruri pe care nu le aflăm sau nu le putem ghici din informațiile pe care ni le dă autorul. Știm că unii dintre protagoniști (antieroii) au un trecut întunecat, dar faptul că par să își regrete faptele îi face să se potrivească statutului eroic pe care îl au în carte. Alți, însă, deși mult mai puțin „vinovați” de acțiuni violente, par să fie mai puțin simpatici din cauza unor păcate mai mici cum ar fi mândria excesivă, vanitatea, prostia etc. Există și cei care țes intrigi ce par inițial în favoarea Uniunii, dar care se dovedesc la fel de periculoase ca și acțiunile dușmanilor.
Prima lege este foarte bogată în personaje pitorești, în personaje cărora li se potrivește foarte bine expresia „aparențele înșală”, iar acest lucru dă un plus de veridicitate unei lumi destul de bine construite.
Ana-Maria Negrilă 