Am abordat seria fantasy, Prima lege, a lui Joe Abercrombie la îndemnul scriitorului Oliviu Crâznic, care mi-a recomandat-o știind că prefer romanele în care autorul a investit destul de mult în creionarea personajelor. Pot să spun că a fost o lectură extrem de plăcută, care a generat un schimb de păreri între noi în legătură cu misiunea scriitorului și cu modul în care acesta poate crea lumi credibile. Deși există destul de puține instrumente pe care un scriitor le poate folosi, și din păcate niciunul dintre ele care să nu fi fost folosit în exces, totuși combinațiile, pe care acesta le poate realiza, sunt cele care vor da impresia de noutate. Există modele istorice la îndemână, care se pot folosi pentru a da cititorului impresia de veridic, dar există și posibilitatea ca scriitorul să creeze lumi cu totul noi, forțând imaginația cititorului și scoțându-l din zona de confort. Abercrombie a ales prima variantă, iar rezultatul este o serie bine realizată, alertă, cu personaje bine construite.
Prima lege a reprezentat debutul scriitorului, dar acest lucru nu se simte nici în stil, nici în construcția lumii. Seria conține o trilogie (The Blade Itself, 2006, Before They Are Hanged, 2007 și Last Argument of Kings, 2008) patru romane de sine stătătoare și mai multe nuvele localizate în aceeași lume.
Din punctul meu de vedere, trilogia nu este extraordinară prin lumile imaginate, ci în special prin construcția atentă a personajelor și prin acțiune, aspecte la care mă voi referi ulterior. Cât despre lumea romanelor sale, Abercrombie ia modele din istorie și realizează civilizații destul de credibile a căror logică nu este externă, ci internă, în cadrul romanului și a economiei acestuia.
La prima vedere, avem de-a face cu civilizații destul de bine descrise, ce amintesc desigur de cele pământene, localizate undeva între sec. al XIV- al XV-lea. În Cercul lumiiși în zona învecinată acestuia, se dezvoltă un regat, Uniunea, compus din Angland, Midderland, orașul Dagoska, Starikland și Westport din Styria. Midderland, o insulă localizată în mijlocul Cerculuiși inima regatului (capitala Adua) pare inspirată de Țările de Jos, atât prin numele personajelor (folosirea prefixului dan înaintea numelor nobiliare), cât și prin economia regiunii, existența ghildelor și a băncilor. De asemenea, prezența Inchiziției ca instituție represivă în slujba statului pare să facă trimitere la perioada în care Spania a instituit teroarea religioasă în Țările de Jos, deși în trilogie, Uniunea, și în special Midderland, nu pare să aibă o religie clară, iar Inchiziția, deși numită ca atare, seamănă mai mult cu Securitatea, decât cu altceva, deoarece motivele ei sunt de natură politică și economică.
Uniunea este un regat, iar armata regulată pare bine organizată atât pe orizontală, cât și pe verticală. Asemănarea cu istoria pământului este foarte mare, deși gradele ofițerilor și subofițerilor sunt cele pe care te-ai aștepta să le întâlnești într-o armată a sec. al XIX-lea (spre exemplu gradul de colonel este folosit în sec. al XVI-lea, dar cel maior apare în Războaiele napoleoniene, sec. al XIX-lea, fiind comandant de companie etc.). Din această cauză, am întâmpinat probleme în primul volum al seriei, deoarece anacronismul evident între organizarea armatei și dotarea ei m-a împiedicat să vizualizez Uniunea așa cum trebuia. Deci, pe de-a parte, grade militare existente în sec. al XIX-lea și trimiteri evidente la Regatul Unit din timpul reginei Victoria (modul în care interacționează oamenii amintesc de romanele lui Jane Austin etc.), pe de altă parte, cum am menționat mai sus, Uniunea este o națiune care pare să fi pășit timid în Renaștere, care nu are artilerie, dar folosește mercenari.
Dincolo de acest lucru, celelalte lumi ale trilogiei sunt mai bine realizate, încadrându-se fără probleme între secolele menționate mai sus: Gurkhul, imperiul din sud, este o variantă a unei lumi arabe unite, conduse de un împărat și adorând un profet/lider religios, magul Khalul, unul dintre personajele malefice ale lumii, creatorul devoratorilor care se hrănesc cu carne de om. Regiunea de Nord, formată din triburi războinice, asemănătoare celților, este unită pentru prima dată de un rege, Bathod. Tot în această zonă, există o populație de creaturi umanoide, creații ale unui mare mag, numit Glustrod. Nu în ultimul rând, există Vechiul imperiu, o regiune blestemată și plină de ruine, condusă în vechime de magul Juvens, și care amintește foarte bine de Imperiul Roman, atât prin arhitectura capitalei, prin organizare, cât și prin patronime.
Toate aceste regate/zone sunt legate printr-o istorie bine construită de intrigi, lupte și trădări. Există pe de-o parte conflictul între Uniune și Gurkhul, pe de altă parte, între aceeași Uniune și regatul constituit în nord. Este clar că Uniunea este expansionistă, urmându-și interesele economice și luând astfel în stăpânire teritorii din nord și sud. Este cazul orașului Dagoska, un avanpost comercial, controlat de Ghilda mirodeniilor, și pe care împăratul din Gurkhul dorește să îl recucerească. Un alt conflict, care pare mai mult de legendă, este cel între fii lui Eud, magii Glustrod, Kanedias Creatorul și Juvens. Acesta transpare în poveștile lui Bayaz (discipol al lui Juvens, apoi Kenedias) și este, de fapt, unul din motoarele care împing narațiunea în volumul al doilea al trilogiei.
Însă, după cum spuneam la început, nu lumea creată este punctul forte al seriei, ci personajele și relațiile dintre ele. Nu în istoria lumii, ci în cea a personajelor se vede măiestria autorului. Există oameni diverși, proveniți din toate colțurile lumii sau ale istoriei și ale căror acțiuni trecute și prezente sunt înregistrate minuțios și oferite cititorului. Astfel apare senzația de complet, de veridic, care transformă orice carte într-o lectură captivantă.
Ana-Maria Negrilă 