Karl stătea pe malul lacului circular din zona deschisă, privind dansul peștilor galenici. Mai devreme, își cufundase mâinile în apă și se jucase cu ei. Erau mici crustacee, anghilari cu trupuri alungite, dar și ale specii acvatice pe care nu le cunoștea. Era un sistem închis în care crustaceele se hrăneau cu algele microscopice din apă, ca apoi să fie la rândul lor consumate de anghilarii folosiți de echipaj ca sursă de hrană pe lângă legumele crescute în zona serelor.
Una dintre plante îi înconjură încheietura cu o frunză ca o panglică alb-deschis, încercând să-i absoarbă din energie. Între ei se formă un mic curent pe care Karl îl interpretă mai mult ca o gâdilitură plăcută ce îi urca sus pe braț.
O viță se aplecă dintr-un copac și îl atinse pe umăr. Îi plăcea să stea în parc, mai mult decât oriunde altundeva pe Ascensiune. Se ducea foarte rar în cabina lui, pentru că acolo energia era mult mai slabă, îi era frig și se simțea singur. Jonson dăduse ordin să fie despărțit de ceilalți agenți. Nu știa pe ce criterii erau făcute schimburile, dar cu Sten se văzuse la început, ca la următoarea trezire să fie împreună cu Ralle, cu care nu reușise deloc să comunice. Încă îl mai ura, dar ar fi reușit să treacă peste asta, dacă prim-agentul nu s-ar fi purtat atât de ciudat. Știa că Ralle juca un rol, dar ceva legat de el nu era cum ar fi fost normal.
Karl își cufundă din nou mâna în apă, iar peștii se apropiară curioși, atingându-l cu releele de pe spinare. Se aplecă și mai mult peste parapet și încercă să prindă unul dintre anghilari. Trupul era rece și lunecos, cu solzi foarte fini. Se concentră asupra lui, iar peștele nu se mai zbătu. Mai dădea încet din coadă, mușchii maronii încordându-i-se sub pielea transparentă, dar nu se temea de el și îl fixa cu ochii telescopici, de un albastru pal.
Ce-i în capul tău? îl întrebă Karl zâmbind.
Îi transferă puțină energie, mărind presiunea, iar ochii anghilarului începură să se rotească din ce în ce mai repede. Slăbi strânsoarea, dar peștele rămase mișcându-se în palma lui. Îi plăcea energia pe care i-o dăruia și nu voia să se despartă de ea. Karl observă și ceilalți pești abandonând rădăcinile plantelor acvatice și apropiindu-se de el.
Vă place, nu?
Dădu un bobârnac anghilarului și-și scoase mâna din apă. Câțiva pești străbătură suprafața încercând să îl atingă, apoi căzură plescăind la loc. Nu se dădură bătuți, ci rămaseră în apropierea lui, fixând-l cu ochii rotunzi.
E mai bună energia mea?
Karl începu să râdă în hohote, văzându-i așa de agitați. […]”
(Ascensiunea stelară, Crux Publishing, 2016)
Unde găsiți cărțile mele:
Crux: cruxed.ro
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului Elefant.ro
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Alte librării:
Librăria Mihai Eminescu – București
Magazinul Red Goblin – București (Str. Colţei nr. 42)
Bookstory – Cluj Napoca
Book Corner Librarium – Cluj-Napoca (Eroilor 15)
Librăriile Alexandria.
Ana-Maria Negrilă 