Căutând altceva pe Internet, am găsi din întâmplare tocmai nava mea, Ascensiunea, din „Ascensiunea stelară”. Și cât am căutat acum un an o imagine cât de cât fidelă! Lipsesc pânzele, dar forma de cartof spațial corespunde.
Sper să nu stric nimănui imaginea deja formată despre ea.
Mai jos este un fragment, ce descrie exteriorul navei, pentru exemplificare…
„O mare corabie era Ascensiunea II, cu silueta alungită a asteroidului capturat și cu imensele pânze solare, întinse pe câțiva kilometri de jur-împrejur. De la distanță, pânzele păreau niște benzi subțiri și lungi, dar de la apropiere, Adrew își manevră micuța navă, aproape rătăcindu-se printre structurile de susținere. Totuși, labirintul format de materialul fotosensibil și eșafodajul lui era destul de ușor de urmărit dacă nu se abătea de la harta lui Yoshida.
Ai grijă! Vocea IA-ului îl avertiză că dansul lui putea fi periculos. M-aș fi așteptat la reflexe mai bune din partea unui agent.
Adrew râse, dar nu spuse nimic. Dacă privea sub el prin carcasa transparenta a navei, o insectă din meta-rășini ce îl înghițise pe agent, suprafața prăfoasă a asteroidului nu părea să ascundă orașul de dedesubt. Dacă Yoshida retrăgea pânzele, Ascensiunea semănat cu orice asteroid pierdut în spațiul interplanetar. Evită în ultimul moment unul dintre stâlpii de susținere, iar Yoshida pufni preluând controlul navetei până ajunse în siguranță.
Ești sigur că vrei să înveți să zbori?
Da. De ce? Nu se vede?
Concentrează-te, atunci!
Adrew îl rugase să îl învețe să piloteze o navetă, deși era puțin probabil să ajungă să folosească una. Jonson fusese de acord, pentru că Adrew se integrase neobișnuit de bine în cadrul echipajului și reușea să țină echilibrul între Ralle, Sten și Karl. Merita o recompensă, iar o ieșire în exteriorul Ascensiunii nu era o cerere nerezonabilă. Oricum, Adrew nu părea să aibă talent de pilot, și totul se transforma într-o excursie, cu Yoshida având controlul.
Cum spui tu.
Adrew manevră naveta cu mai multă grijă. Ce lua Yoshida drept lipsă de concentrare era, de fapt, incapacitatea lui de a aduna informații și a pilota în același timp. Răsuflă adânc și încercă să își scindeze sensomemoria în două planuri pentru a îndeplini simultan mai multe operațiuni. Mâinile îi erau prinse în spațiul virtual al comenzilor, în timp ce o parte de um captura imagini și informații despre asteroid și sistemul de pânze. Mai târziu avea să i le descarce lui Karl pentru ca în final să ajungă la Sten pe secvența lui de somn-trezire. O variantă a planului îl trimitea pe prim-agent în afara navei, deși încă nu stabiliseră asta. Se deplasă lin, reducând viteza și refăcând calculele pentru a se sincroniza cu mișcarea de rotație a Ascensiunii.
Asteroidul de treizeci de kilometri lungime era bogat în silicați, iar suprafața brăzdată de numeroase cratere avea zone ce păreau albastre. Avea o formă neregulată, cu două văi adânci pe una dintre fețe și cu doi munți destul de înalți pe cealaltă. Erau mult praf și bolovani, iar în anumite zone se formaseră dune roșiatice expuse vântului stelar. Polul Nord arăta însă foarte neted spre deosebire de ecuatorul scobit.
Adrew aplecă naveta trecând printre cei doi munți. Lumina stelei din sistemul planetar pe care îl traversau păli și dispăru pentru câteva momente. Era un întuneric lipicios, iar pereții navetei îi dispărură din sensomemorie, aruncându-i părți din benzile de um în exterior. Nimic de care să se agațe. Nu se așteptase la asta. Rămase suspendat, deși naveta continua să înainteze, încremenit, înghețat în mijlocul beznei. Încet, își puse sistemele în mișcare și vârtejul de anh și um, reușind să redevină conștient de planul vehiculului. Șocul termic de 123 K fu absorbit de învelișul protector, dar Adrew simți urme ale acestuia prin fâșiile de um. Diferența între zona luminată și cea întunecată era de câteva sute de grade, iar strălucirea stelei l-a fi ars dacă naveta nu l-ar fi apărat. Totuși, trebuia să își modifice energia în așa fel încât să o poată folosi și în spațiul redus al vehiculului, pentru că spațiul exterior părea să îi atragă um-ul mai mult decât era sănătos pentru corpul lui. Se retrase în sine și își schimbă sensul de rotație al vârtejului interior, aducându-și benzile de um înapoi. Acestea se încălziră treptat în centrul sensomemoriei descărcându-și datele.”
Ana-Maria Negrilă 