În provincia Viterbo (Lazio, Italia) există un parc al monștrilor conceput de arhitectul Pirro Ligorio pentru principele Pierfrancesco Orsini (1523-1585). O seamă de statui și construcții se ridică pe domeniul vilei – o curte a miracolelor care a luat naștere în 1552, după ce Francesco Orsini a pierdut-o pe soția lui, Giulia Farnese. Departe de solemnitatea Taj Mahalului, dar mult mai misterioase, statuile, bisericuța, casa aplecată, se înalță printre copaci, un tribut adus unei femei, dar și unei vieți renascentiste în care splendoarea nu ascunde decât umbra morții.
Bonarzo, cartea lui Manuel Mujica Láinez, publicată în 1962, este o istorie romanțată a principelui Orsini, o remodelare a unei vieți folosind canoanele epocii, o imersiune într-o epocă de redescoperire a modelelor antice, de efervescență culturală. Este epoca lui Michelangelo, a lui Benvenuto Cellini, Sansovino, Ariosto și Cervantes. Acum se scriu marile opere, se pictează marile tablouri, se ridică marile edificii, după secole de relativă obscuritate. Este și o perioadă de conflict, de rupere a alianțelor clasice și de reconfigurare teritorială.
Italia secolului al XVI-lea este un creuzet în care influențele diverse se manifestă, iar marile familii de negustori încep să capete importanță pe scena politică și caută să-și creeze legitimitate prin descendențe romane și emularea operelor antice. Efortul lui Francesco Orsini nu este singular în epocă, fiind născut tot din conștiința efemerității și fragilității ființei umane. Carpe diem, trăiește clipa, Fortuna labilis, norocu-i ca vremea, sunt dincolo de retorică, fiind realități ale vremii, într-o lume în care prietenii devin repede dușmani, moartea pândește pe străzile înguste ale orașelor, iar săracii și bogații intră în hora scheletelor din Triumful morții.
Efemeritatea și sentimentul acut al zădărniciei suflă peste Renaștere și creațiile ei. Manuscrise importante ard pe rugul lui Savonarola, familia de Medicii decade, lucrări ale maeștrilor epocii sunt pierdute sau distruse în războaie, chiar și Bătălia de la Anghilari a lui da Vinci își găsește nemurirea doar într-o copie a lui Rubens. Prin urmare, cea mai râvnită avere a epocii nu este cea materială, ci nemurirea, capacitatea de a trece peste veacuri, de a înfrunta timpul.
Luând modelul anticilor, Francesco Orsini își realizează opera, ce-i va asigura nemurirea, în cel mai durabil material al epocii – piatra. Folosind personajului istoric, Manuel Mujica Láinez creează o personalitate complexă, plină de contraste, cu o viață pusă sub semnul incertitudinii, a traumei, a abuzurilor. Înclinația spre frumos, dorința de a place și de a fi plăcut, îl face pe Francesco să caute dragostea, iar când nu reușește s-o găsească în forma ei pură, o înlocuiește folosind simulacre pe care le înfrumusețează, acoperindu-le cu epitete elegante. Este un șovăielnic, dar și un om al vremurilor sale, care nu pregetă să se folosească de crimă pentru a-și atinge scopul.
Grădina lui de monștri, în viziunea lui Láinez, conține reperele unei vieți zbuciumate, dăltuind în piatră personaje reale ce i-au influențat viața, pe care le-a iubit sau le-a urât cu aceeași patimă. Este biletul său către nemurire, răscumpărarea păcatelor și existenței irosite. Moartea soției, a favoritului, a fiului preferat, și descoperirea zădărniciei vieții îl fac să-și dorească să trăiască veșnic pentru a împlini promisiunea din horoscopul lui.
Ținut departe și neiubit de tatăl său, Giovanni Corrado Orsini, care nu vede în el idealul condotierilor, chinuit de un frate abuziv, protejat de bunica paternă, Francesco începe să creadă că va avea un destin măreț după ce citește horoscopul întocmit de Sandro Benedetto, astrologul familiei. Pe marginea pergamentului, tatăl său scrisese: Monștrii sunt nemuritori, iar aici se găsește cheia cărții și aici își are rădăcinile și hotărârea lui de a-și imortaliza viața prin intermediul făpturilor din piatră. Astfel, în grădină își fac pe rând apariția un trol cu gura larg deschisă, o bisericuță cu aspect de templu (închinată soției sale), o nimfă, o broască țestoasă, un pegas, un elefant, o balenă, un dragon, Venus, Jupiter, Ceres, dovedind influențe diverse, antice pe de-o parte, pe de altă parte, contemporane, imortalizând animale ale bestiarului medieval.
Principele Orsini găsește în cele din urmă o dublă nemurire, aceea de a nu uita niciodată, dar și de a nu fi uitat, iar zbuciumul unei vieți renascentiste, în căutarea dragostei și nemuririi, se încheie abrupt în crepusculul unei noi epoci. Bomarzo este o carte a trăirilor intense, a ratării, a dragostei neîmpărtășite, a irosirii, dar este, în egală măsură, și un roman al cutezanței de a înfrunta viața, de a transforma existența într-un loc în care personalitatea se poate manifesta. Francesco Orsini, găsește în cele din urmă cheia către nemurire prin artă – ceea ce nu este de loc o idee străină epocii.
Site Bomarzo
Informații volum
Editura: Univers
Colectia: Romanul Istoric
Anul: 1990
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 616
ISBN/Cod: 973-34-0057-2
Traducator: Romeo Magherescu
Unde găsiți cărțile mele:
Crux: cruxed.ro
Elefant: Regatul sufletelor pierdute
Elefant: Ascensiunea stelară
Elefant: Agenții haosului
Elefant: Împăratul ghețurilor
Cărturești: Stelarium și Împăratul ghețurilor
Alte librării:
Librăria Mihai Eminescu – București
Magazinul Red Goblin – București (Str. Colţei nr. 42)
Bookstory – Cluj Napoca
Book Corner Librarium – Cluj-Napoca (Eroilor 15)
Librăriile Alexandria.
Ana-Maria Negrilă 